arta

Arta este în esenţă cea mai profundă expresie a creativităţii umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist îşi alege singur regulile şi parametrii de lucru, se poate spune totuşi că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu şi a unui set de valori care determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaţie sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată şi ca o formă de cunoaştere (cunoaşterea artistică).
Mai multe despre... artă, istoria artei
modificare
Articolul zilei
Baroc desemnează simultan o perioadă în istoria europeană dar şi un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând şi fiind relativ rapid asimilat în celelalte ţări şi culturi europene, de unde a migrat apoi şi în cele două Americi dar şi în alte părţi ale lumii. Stilul baroc se regăseşte clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură sculptură şi teatru.


Imagine 1 - Baroc. Abaţia benedictină din Melk, Wachau, Austria, complex de clădiri realizat în manieră baroc de către arhitectul austriac Jakob Prandtauer.
Barocul, ca modalitate artistică, a excelat în arhitectură între 1600 şi 1900 în întreaga Europă; de asemenea a fost "exportat" în cele două Americi, dar şi pe alte continente; în mobilier se regăseşte în special în Franţa, în perioada Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea); în pictură a fost adoptat de către toate marile şcoli de pictură europene; în sculptură a fost prezent în special în Italia, Germania, Austria şi Cehia de azi; în muzică s-au creat compoziţii de către toate marile şcoli muzicale ale Europei, italiană, austriacă şi germană.
Mai multe despre Baroc...
modificare
Articole de calitate
Leonardo da Vinci
Renaşterea
modificare
Imaginea zilei

Imagine 1 - Art Deco -- Una din clădirile realizate în stilul Artei Deco din timpul maximei sale înfloriri, anii târzii 1920, Asheville City Hall, 1926 - 1928.
Mai multe despre Art Deco...
modificare
Categorii
Artă
Literatură
Poezie | Dramaturgie | Proză
Arhitectură
Film
Pictură
Cum se face un portret?
Fotografie
Sculptură
Muzică
Muzică clasică | Jazz
Teatru | Operă | Dans
modificare
Ştiaţi că...
Arta digitală (arta manifestată cu ajutorul computerului) este denumirea pe care o poartă orice creaţie artistică care se manifestă, este creată exclusiv sau este modificată, prelucrată, printr-un proces computerizat. Ea a apărut în urma dorinţei revoluţionare a creatorilor contemporani de a se exprima într-un mod cu totul nou şi foarte expresiv. Întreaga omenire trăind un moment de răscruce spirituală, atât pentru arta contemporană cât şi pentru întreaga lume tehnologică, noile tehnologii avansate creind dorinţa de exprimare rapidă şi cu un larg impact, după căutări şi stratificări creatoare instrumentele de creaţie digitală aduc cu ele explozia unor manifestări puternice. Arta digitală a devenit o componentă importantă a artei contemporane, noile mijloace de exprimare influenţând gândirea artistică şi extinzând modalităţile de creaţie prin intermediul interfeţelor mult diversificate, prin adăugarea unei palete de culori inimaginabil de bogate, prin introducerea sunetelor, sau animaţiei şi a diverselor efecte scenice uluitoare obţinute cu ajutorul computerului şi a noilor tehnologii IT. Arta digitală şi art printul sunt acceptate de mari muzee ca mijloace legitime de creaţie şi expunere, multe dintre ele începând să colecţioneze artă digitală. În România s-a deschis de curând prima galerie de artă digitală din sud-estul Europei, aceasta se numeşte Galeria 115, fiind situată pe strada Mihai Eminescu numarul 115, în Bucureşti.
modificare
WikiProiecte
Arheologie - Biologie - Economie - Filozofie - Istoria României - Literatură - Medicină - mai multe..

stiinta

Ştiinţa este un corp de cunoştinţe creat prin intermediul observaţiei, ipotezei, experimentării şi logicii cu scopul de a explica şi prognoza evenimente sau comportamente. Observaţia, experimentarea şi raţionamentul critic joacă roluri esenţiale în acumularea de cunoştinţe ştiinţifice. O disciplină este considerată drept ştiinţă, dacă cei care o practică aplică metoda ştiinţifică. Potrivit falsificaţioniştilor, aceasta implică construirea unei ipoteze testabile, urmată de încercări continue de a infirma această ipoteză via raţionament critic, experimentare şi observaţie. O ipoteză care a fost testată riguros într-o mare varietate de condiţii, şi care rămâne neinfirmată, este acceptată în mod probabilist ca aproximaţie utilă a adevărului, şi dobândeşte statutul de teorie; observaţiile viitoare însă ar putea să o infirme.
Mai multe despre Ştiinţă...
modificare
Articolul zilei


IBM Blue Gene/L.
Un supercomputer este un computer special complex, compus din mai multe procesoare care accesează aceeaşi memorie centrală şi care funcţionează concomitent şi coordonat, în cooperaţie strânsă, astfel încât supercomputerul poate atinge o mare performanţă totală de calcul. Numărul de procesoare interconectate ale unui supercomputer depăşeşte la anumite modele chiar şi 100.000. Pentru comparaţie, un computer normal, numit de tip "scalar", conţine un singur procesor central.
Pentru a menţine costul unui asemenea supercomputer la un nivel rezonabil, există şi arhitecturi de supercomputere care fac uz de procesoare mai ieftine şi mai lente, dar foarte numeroase, grupate în aşa-numite "cluster"-e.
...Arhivă
Mai mult despre...
modificare
Imaginea zilei

Telescopul spaţial Hubble văzut de pe Naveta spaţială Discovery în misiunea STS-82.

societate

Societate este un grup de oameni care formează un sistem semi-închis. În sens restrâns, termenul societate se referă la un grup mare de oameni care au o cultură şi instituţii proprii. O societate este o reţea de relaţii între oameni. Cuvântul societate derivă din cuvântul din limba franceză société, a cărui origine se află în latinescul societas, însemnând o asociere prietenească cu ceilalţi şi provenind de la socius care înseamnă asociat, camarad sau partener de afaceri. Însemnătatea cuvântului societate este în strânsă legătură cu ceea ce este considerat a fi social.
Mai mult despre societate...
modificare
Articolul zilei

Continut
Fotografie de pe paşaportul lui Troţki, 1915
Lev Davidovici Troţki (rusă: Лев Давидович Троцкий;) (26 octombrie stil vechi)/7 noiembrie (stil nou) 1879 - 21 august 1940), născut Lev Davidovici Bronstein (Лев Давидович Бронштейн), a fost un revoluţionar bolşevic şi intelectual marxist. El a fost un politician influent la începuturile existenţei Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator şi prim comandant al Armatei Roşii şi Comisar al poporului pentru apărare. A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troţki a fost dat afară din Partidul Comunist şi a fost deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troţki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troţkism.
(mai mult despre Lev Davidovici Troţki...)
modificare
Articole selectate
Portal:Societate/Articole selectate
modificare
Ştiaţi că...
• Studiul vorbirii şi conversaţiei obişnuite a fost denumit etnometodologie de către H.Garfinkel în 1984.
• Reciprocitatea este considerată o normă esenţială a vieţii sociale şi un ghid important pentru interacţiunea socială
• „societatea este o structură de roluri sociale ce condiţionează oamenii în comportamentele lor” (G.H.Mead ), astfel că societatea este cea care defineşte comportamentul dezirabil;
• Principiile de bază ale interacţionismului simbolic (enunţate de Blumer)sunt:
1. societatea este reţeaua interacţiunilor dintre indivizi;
2. indivizii acţionează în funcţie de sensul pe care îl atribuie situaţiei;
3. în interacţiune, indivizii folosesc simboluri dar le şi produc.
• Şcoala de cultură şi personalitate este o dezvoltare a studiului socializării apărută în anii ’30 în Statele Unite.
• Teoriile explicative sociologice ale formării personalităţii evidenţiează următoarele trei aspecte:
1. Biologicul este determinat social;
2. Importanţa fundamentală a primilor ani de viaţă;
3. Reacţiile persoanei la situaţiile din cursul vieţii sunt determinate social (prin socializare).
Astfel se pot face predicţii asupra comportamentelor persoanelor în situaţii bine definite şi sunt posibile studii comparative ale diferitelor culturi.

sport

Sportul este o activitate fizică sau o îndemânare care se practică sub anumite reguli, stabilite oficial, cu scopul de recreare: pentru competiţie, de plăcere, pentru perfecţionare, pentru dezvoltarea îndemânării sau o combinaţie între acestea.
>>>continuare
modificare
Articole selectate
Articole de calitate
FC Barcelona - Formula 1 - Real Madrid
Alte articole de calitate...
Articole recomandate
Fernando Alonso - Fotbal - Michael Schumacher - Scuderia Ferrari
Liste
Lista cluburilor de fotbal din România - Listă de arte marţiale - Listă de piloţi de Formula 1 - Listă de sportivi români - Listă de sportivi străini - Lista echipelor naţionale de fotbal
modificare
Articolul zilei


F1
Formula 1, de asemenea cunoscută şi sub numele de F1, este o întrecere de automobilism care se organizează anual sub forma a două campionate mondiale, care au loc în paralel, ambele fiind patronate de Federaţia Internaţională a Automobilului (FIA). Drepturile comerciale în Formula 1 sunt deţinute de compania Alpha Prema.
>>>continuare
modificare
Biografie selectată


Ronaldinho
Ronaldo de Assis Moreira (* 21 martie 1980 în Porto Alegre, Brazilia) este jucător de fotbal, legitimat în prezent la clubul de fotbal FC Barcelona. El a fost de asemenea selecţionat pentru selecţionata naţională a Braziliei. Numele de Ronaldinho, însemnând Ronaldo cel mic, i-a fost dat pentru a-l deosebi de un alt jucător de fotbal brazilian, Ronaldo.
>>>continuare
modificare
Ştiaţi că...
Portal:Sport/Ştiaţi că
modificare
Imaginea zilei


Baschet
Mai multe despre Baschet...
modificare
Personalităţi deosebite
Kareem Abdul-Jabbar - Andre Agassi - Giacomo Agostini - Muhammad Ali - Lance Armstrong - Jacques Anquetil - Franz Beckenbauer - Abebe Bikila - Ole Einar Bjørndalen - Serge Blanco - Björn Borg - Sergei Bubka - Raymond Ceulemans - Wilt Chamberlain - Jim Clark - Don Clarke - Nadia Comăneci - Fausto Coppi - Johan Cruyff - Diocles - Gari Kasparov - Alfredo Di Stefano - Hicham El Guerrouj - JM Fangio - Roger Federer - Dawn Fraser - Anton Geesink - Steffi Graf - Wayne Gretzky - Mia Hamm - Bob Hayes - Sonja Henie - Bernard Hinault - Marián Hossa - Miguel Indurain - Magic Johnson - Bobby Jones - Michael Jordan - Jean-Claude Killy - Mario Lemieux - Ivan Lendl - Suzanne Lenglen - Carl Lewis - Jonah Lomu - Joe Louis - John McEnroe - Laure Manaudou - Diego Maradona - Eddy Merckx - Joe Montana - Martina Navratilova - Jack Nicklaus - José Raúl Capablanca - Paavo Nurmi - Matti Nykänen - Shaquille O'Neal - Christian d'Oriola - Jesse Owens - Pelé - Michael Phelps - Michel Platini - Alain Prost - Puig-Aubert - Ferenc Puskás - Maurice Richard - Jackson Richardson - Jean-Pierre Rives - Jackie Robinson - Ronaldinho - Ronaldo - Ken Rosewall - Babe Ruth - Toni Sailer - Pete Sampras - Ayrton Senna - Vreni Schneider - Michael Schumacher - Mark Spitz - Ingemar Stenmark - Jackie Stewart - Robert Fischer - Éric Tabarly - Mike Tyson - JPR Williams - Tiger Woods - Lev Yachine - Vladimir Kramnik - Viswanathan Anand - Yasuhiro Yamashita - Emil Zatopek - Jan Železný - Zinedine Zidane
modificare
Citate
Din păcate nu există încă o lege care să interzică astfel de jocuri. (Otto Schily)
modificare
WikiProiecte
Wikipedia:WikiProiect Sport - mai multe ...
modificare
Lucruri pe care le poţi face
Poţi ajuta la completarea unui ciot din domeniul sportului.
modificare
Subportaluri












Fotbal Baseball Baschet Şah Ciclism Articole Sportive










[[Image:|85px|Portal:Streetball]]

Formula 1 Golf Jocuri olimpice Tenis Jocuri video Streetball
modificare
Legături externe
Ziare online:
Prosport
TV Sport online
Online Sport
Sport Total - Cotidian de sporturi
Sport.ro
Sport Hot News.ro
Auto motor şi sport
Net sport.ro
Gazeta Sporturilor
In Strainatate: Stiri din sport (Din Strainatate)
In Strainatate: Stiri din sport (Din Romania)
Facultăţi:
Facultatea de Educaţie fizică şi Sport Cluj
Facultatea de Educaţie fizică şi Sport Iaşi
Facultatea de Educaţie fizică şi Sport Timişoara
Diverse:
Stiri Sport - Toata presa sportiva pe un singur site

istorie

Istoria constă în studiul şi interpretarea experienţelor popoarelor, societăţilor şi ale civilizaţiilor. Termenul istorie provine din limba greacă "ιστορία" historia, cu sensul de luarea în considerare a cercetărilor cuiva. În Encyclopædia Britannica din 1911 se afirmă că istoria, într-un sens mai larg, este tot ceea ce s-a întâmplat, nu numai toate fenomenele vieţii umane, ci şi acelea ale lumii naturale. Este tot ceea ce trece printr-o schimbare; şi ca ştiinţă modernă a arătat că nimic nu este absolut static, astfel că întregul univers şi fiecare parte din el are o istorie proprie.
modificare
Articolul săptămânii

Bătălia de la Varşovia (uneori numită şi Miracolul de pe Vistula, în limba poloneză Cud nad Wisłą), a fost bătalia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (1918) şi a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.
Bătălia de la Varşovia a început pe 13 august şi s-a încheiat pe 25 august. Forţele Armatei Roşii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varşovia, şi către fortăreaţa Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forţele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forţând forţele ruseşti să se retragă în dezordine către est, traversân râul Niemen. S-a estimat că bolşevicii au pierdut 10.000 de soldaţi ucişi, 500 dispăruţi şi 10.000 de răniţi, 66.000 fiind luaţi prizonieri. Prin comparaţie, polonezii au pierdut 4.500 de soladaţi morţi, 10.000 dispăruţi şi 22.000 răniţi.
Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atât bolşevicii cât şi majoritatea experţilor străini considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neaşteptată şi uluitoare în Bătalia de la Varşovia a distrus forţele bolşevice.
continuare >>>
modificare
Articole de calitate
Bătălia de la Stalingrad
Bătălia de la Varşovia, 1920
Carl Gustaf Emil Mannerheim
Conflictul din Transnistria
Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)
Imperiul Bizantin
Iosif Vissarionovici Stalin
Istoria Timişoarei
Iulius Cezar
Masacrul de la Katyn
Nicolae Ceauşescu
Primul război mondial
Războiul Civil Rus
Războiul polono-sovietic
Republica Romană
Revoluţia română din 1989
Vlad Ţepeş
Vladimir Ilici Lenin
Alte articole de calitate>>>
modificare
Lucruri pe care le poţi face

Sunteţi invitaţi să editaţi această pagină.
Articole noi

Biserica Sfântul Nicolae Piteşti -11.07 • Războiul în continuare -06.05 • Aliaţii din al doilea război mondial -15.05 • Colonizările forţate în Uniunea Sovietică -13.06 • Deportarea românilor în Uniunea Sovietică -20.06 • Bătălia de la Grunwald -23.06 • Zidul Berlinului -26.06 • Războiul Crimeii -28.06 • Bătălia de la Sinop -29.06 • Asediul Petropavlovskului -30.06 • Revoluţia Ungară din 1956 -01.07 Războiul din Golf - 03.11 -03.08• Războiul din Coreea•Războiul Afgano-Sovietic-12.04 • Războiul Civil Englez-12.04• Descoperirea Americilor-30.04•
Articole care ar trebui să existe

Cioturi

Categorie:Cioturi Istorie
Cere un articol

Resurse

Biblioteci Online
modificare
Imaginea săptămânii


Julius Popper, explorator de origine română
Mai multe despre Julius Popper...
modificare
Filmul săptămânii

Imagini de pe frontul românesc în timpul primului război mondial.
Mai multe despre primul război mondial...
modificare
Categorii
Categorie:Istoria românilor
Categorie:Preistorie
Categorie:Istorie antică Dacia | Roma antică | Grecia antică | Orientul Antic | Egiptul antic | Persia antică | Mesopotamia | Popoare antice
Categorie:Istorie medievală Evul Mediu | Imperiul Bizantin | Imperiul Mongol | Literatură medievală | Domnitori ai Ţării Româneşti | Domnitori ai Moldovei | Imperiul Otoman | Islam
Categorie:Istorie modernă Renaştere | Reforma Protestantă | Imperiul Habsburgic | Prusia | Napoleon Bonaparte
Categorie:Istorie contemporană Primul Război Mondial | Al Doilea Război Mondial | Războiul Rece | Istoria Uniunii Sovietice | Germania Nazistă | Holocaust | Atentatele din 11 septembrie 2001 | ONU | Viitorul

Categorie:Ştiinţe auxiliare ale istoriei
Categorie:Istorici
Categorie:Politicieni
Categorie:Imperii
Categorie:Bătălii
Categorie:Popoare migratoare
Categorie:Monumente Istorice
modificare
Ştiaţi că...


Tăbliţele de la Tărtăria
tăbliţele de la Tărtăria au fost descoperite de Nicolae Vlassa la Tărtăria jud. Alba Acestea fac parte din cultura Turdaş-Vinča, datată înainte de 5500 î. Hr.? .
Primul film istoric din România s-a numit Independenţa României (1912)? Regia acestuia a fost semnată de către Aristide Demetriade.
În al doilea război mondial au murit cca. 62.000.000 de persoane? Surprinzător, nu militarii au fost cei mai mulţi dintre aceştia (25 de milioane), ci populaţia civilă (37 de milioane).
Singurul monument dintre cele şapte minuni ale lumii care mai există şi astăzi este Piramida lui Kheops? Celelalte au pierit de cutremur (Grădinile suspendate ale Semiramidei, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos şi Farul din Alexandria) sau din cauza incendiilor (Templul zeiţei Artemis din Efes şi Statuia lui Zeus din Olympia).
Limba latină este limba din care s-au născut mai multe limbi romanice europene printre care franceza, italiana, spaniola, portugheza şi româna. De aceea, ţăriile acestea sunt numite ţări latine sau romanice.
modificare
WikiProiecte
Wikipedia:WikiProiect Istoria României
modificare
WikiProiecte
Istorie la Wikiştiri
Ştiri Istorie la Wikicitate
Citate Istorie la Commons
Imagini Istorie la Wikisursă
Texte Istorie la Wikimanuale
Manuale & Texte Istorie la Wikiversitate
Materiale didactice

modificare
Alte Portale
Ce sunt Portalurile? | Răsfoire după temă
Curăţă memoria cache
Categorie: Portal

religie

Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercarile oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înţelesului vieţii.
modificare
Articol selectat


Iisus Hristos
Isus sau Iisus, cunoscut şi ca Isus din Nazaret sau Isus Nazariteanul, (* cca. 7 î.Hr. - 4 î.Hr. - † 30 d.Hr. sau 33 d.Hr., Ierusalim) este figura centrală a creştinismului, unde este cunoscut ca Isus Cristos. Sub numele de Isa, este recunoscut şi ca unul din principalii profeţi ai Islamului.
Conform tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut pe la 6 î.Hr. în Bethleem Efrata, şi a fost răstignit şi a înviat pe la 27 d.Hr.. După ce s-a înalţat în cer, discipolii i-au răspândit învăţăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale - creştinismul. Principalele surse ce descriu viaţa Lui Isus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament, despre care se presupune că au fost scrise de doi dintre discipolii săi direcţi, numiţi şi apostoli, şi de doi discipoli indirecţi.
continuare >>>
modificare
Imagine selectată


Catedrala Sfântul Vasile, una dintre cele mai cunoscute biserici ortodoxe ruse din Moscova
modificare
Ştiaţi că...


O poartă torii la Sanctuarul de la Itsukushima
...şintoismul sau shinto (神道) este religia tradiţională a Japoniei şi o fostă religie de stat a acestei ţări. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiţi kami (神). Mulţi kami sunt divinităţi locale şi pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice, însă există şi unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu, Amaterasu, zeiţa soarelui , sau Muntele Fuji. Shinto este un sistem de credinţe animist. Cuvântul Shinto este format prin alăturarea a două caractere japoneze (kanji): 神 shin, însemnând zei sau spirite (când este singur, caracterul se citeşte kami) şi 道 tō, însemnând drum, cale filozofică (acelaşi caracter se foloseşte în scrierea chineză pentru cuvântul Tao). Astfel, Shinto se traduce prin Calea zeilor.

...sinodul sau conciliul este o întrunire bisericească a cărui membri sunt îndeosebi episcopi, ca de exemplu Conciliul de la Calcedon. Întunirea lor este cauzată de apariţia unor probleme, a unor situaţii tensionate – uneori – şi au drept scop dezbaterea şi luarea deciziilor ce se impun atât în privinţa credinţei cât şi a cultului şi a moralei. Termenul „conciliu” (în Orientul creştin „Sinod”) numea întrunirile primelor comunităţi creştine (reprezentate de păstorii lor), întruniri în care se dezbăteau şi se decidea asupra problemelor ce interesau viaţa bisericească. În aceste întruniri – manifestări şi actualizări ale existenţei Bisericii – erau trasate legile fundamentale ale unanimităţii, fraternităţii şi comuniunii.
modificare
Index tematic
Religiile lumii:

Creştinism: Isus din Nazaret, Adventism,Ortodoxism, Catolicism, Protestantism, Sfânta Treime, Biblie

Iudaism: Moise, Torah, Yahve, Avraam, Calendarul ebraic, Evrei, Talmud, Ghemara, Midraş, Tora, Ierusalim, Istoria evreilor în România, Monoteism, Pentateuh, Sinagogă, Limba ebraică

Islamism: Mahomed, Sunnism, Şiism, Stâlpii islamului, Kaba, Coran, Mecca

Hinduism: Brahma, Vishnu, Shiva, Şivaism, Samsara

Jainism: Mahavira

Budism: Buddha, Cele patru adevăruri nobile, Dharma, Karma

Şintoism: Amaterasu
Confucianism: Kong Fu (Confucius)

Taoism: Lao zi, Tao, Yin Yang

Zoroastrism: Zarathustra (Zoroastru), Ahura Mazda

Sikhism

Bahaism

Animism
Şamanism
Spiritism

Neopăgânism
Gnosticism: Maniheism, Mandeism, Bogumilism
modificare
Articole de calitate
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea
Biserica Ortodoxă Rusă
Moartea în mitologie şi religie
Biserica Ortodoxa Greco-Romana din Yafo
modificare
Articole noi
Dacă aţi creat un articol din domeniul religiei nu ezitaţi nici un moment să-l înscrieţi pe lista de "Articole noi", cu menţionarea datei.
modificare
Lucruri pe care le poţi face
Articole incomplete
Druidism

Zoroastrism -- Coran -- Catolicism -- Biblie -- Hinduism -- Călugăr -- Moschee -- Ordinul dominican -- Ordinul benedictin -- Evanghelie -- Mithra -- Brahma -- Vishnu -- Shiva -- Buna-Vestire -- Sfântul Gheorghe -- Regatul Iuda -- Şamanism
Articole inexistente
Purgatoriu -- Mahavira -- Kami -- Rabin -- Gioacchino da Fiore -- Baptism -- Regatul Israel
Cere un articol

modificare
Legături externe
Despre religie în general

en Religie şi filozofie
en Toleranţa religioasă
en Motor de căutare pentru texte religioase integrale
en Marile religii ale lumii catalogate după numărul de adepţi
en Complexitatea Religiei şi definiţia acesteia în Legea Internaţională
Religiile lumii
Religiile din România
Principalele culte religioase din USA
Despre creştinism

en Christian Wiki
en Orthodox Wiki
ro Despre religia şi Biserica Ortodoxă din România
en Biblia online

AVION

Avionul este o aerodină prevăzută cu o suprafaţă portantă fixă ce asigură sustentaţia datorită vitezei de deplasare. Viteza de deplasare poate fi asigurată fie de acţiunea unor grupuri motopropulsoare, fie de acţiunea unei componente a greutăţii (în cazul zborului de coborâre sau al zborului fără motor).[1]
Cuprins [ascunde]
1 Istoric
2 Aerodinamica avionului
2.1 Greutatea
2.2 Tracţiunea
2.3 Rezistenţa la înaintare
2.4 Portanţa
3 Părţile componente ale avionului şi manevrarea sa
4 Structura avionului
4.1 Aripa
4.2 Fuzelajul
4.3 Ampenajele
5 Sistemul de propulsie
5.1 Exemple de motoare MTR
5.2 Exemple de motoare MTR-DF
6 Clasificarea avioanelor
7 Referinţe
8 Legături externe
[modifică]Istoric



Forţele care acţionează asupra unui avion în zbor
Apărute la începutul secolului XX, primele avioane cereau mult curaj şi îndemânare pentru a le pilota. În acea vreme, ele nu erau nici rapide, nici încăpătoare. Primul zbor cu aeroplanul a fost realizat în 1903, de către fraţii Orville şi Wilbur Wright. Louis Bleriot a fost primul pilot care a traversat Canalul Mânecii, în 1909. Charles Lindbergh a realizat prima traversare a Atlanticului, singur şi fără escală, în 1927. În 1933, Wiley Post a fost primul pilot de avion care a făcut singur turul lumii. A parcurs 25 000 km în 7 zile, 18 ore şi 49 de minute.
[modifică]Aerodinamica avionului

Asupra unei aeronave aflate în zbor acţionează patru forţe care trebuie să se afle în echilibru. O forţă în general poate fi interpretată ca o tragere sau o împingere asupra unui obiect într-o anumită direcţie.
[modifică]Greutatea
Greutatea este o forţă orientată întotdeauna spre centrul pământului. Ea este direct proporţională cu masa avionului şi depinde de încărcarea sa. Deşi este distribuită asupra întregului aparat, ne putem imagina că ea este colectată şi acţionează asupra unui singur punct, numit centrul de greutate. În zbor, deşi aeronava se roteşte în jurul centrului de greutate, orientarea greutăţii rămâne tot spre centrul pământului. În timpul zborului greutatea scade constant datorită consumării combustibilului din rezervoare. Distribuţia greutăţii şi centrul de greutate se pot şi ele schimba, de aceea pilotul trebuie să ajusteze constant comenzile pentru a ţine avionul în echilibru.
[modifică]Tracţiunea
Tracţiunea este asigurată de sistemul de propulsie. Valoarea tracţiunii depinde de mai mulţi factori asociaţi sistemului de propulsie: tipul motorului, numărul de motoare, comanda motorului, viteza şi înălţimea de zbor. În figura alăturată, cele două motoare ale avionului sunt dispuse sub aripi şi orientate paralel cu fuzelajul, deci tracţiunea va acţiona pe linia central longitudinală a fuzelajului. La unele avioane (de exemplu Hawker-Siddeley Harrier|Harrier direcţia tracţiunii poate varia în funcţie de evoluţia pe care o execută. De exemplu la decolare ea este orientată la un anumit unghi faţă de axa longitudinală a avionului, pentru a "ajuta" avionul să decoleze .Însă, la avioanele turboreactoare, deşi gazele de ardere sunt evacuate în direcţie opusă direcţiei de zbor, acest lucru face ca avionul să fie "împins" înainte, pe principiul acţiune <-> reacţiune descris de Newton: oricărei forţe de acţiune i se opune o forţă egală şi de sens contrar, numită reacţiune.
[modifică]Rezistenţa la înaintare
Rezistenţa la înaintare (la mişcare) este forţa aerodinamică care se opune oricărui corp ce se deplasează într-un fluid. Mărimea acestei forţe este influenţată de mai mulţi factori: forma aeronavei, densitatea şi compoziţia aerului, viteza. Direcţia acestei forţe este întotdeauna opusă direcţiei de zbor şi putem considera că ea "se concentrează" într-un singur punct numit centru de presiune.
[modifică]Portanţa
Portanţă este forţa care ţine avionul în aer şi trebuie înţeleasă în raport cu celelalte trei. Ea poate fi generată de orice parte a aeronavei, dar la un avion obişnuit portanţa este datorată în special aripii şi în particular formei specifice în secţiune a aripii. Portanţa este o forţă aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acţionează asupra centrului de presiune şi este definită ca fiind perpendiculară pe direcţia de curgere a fluidului.
Teoriile despre generarea forţei portante au devenit surse de controverse şi subiect de discuţii aprinse. Deşi explicaţia exactă şi completă este destul de dificil de înţeles fără aparatul matematic adecvat, acest articol încearcă să expună principiile ei.


Curgerea în jurul unui profil aerodinamic
Schimbarea direcţiei sau vitezei unei curgeri de fluid generează o forţă. Mai exact, portanţa apare atunci când curgerea unui fluid este "întoarsă" de către un obiect solid. Când curgerea este deviată într-o anumită direcţie, portanţa apare în direcţia opusă, în concordanţă cu principiul acţiunii şi reacţiunii al lui Newton. Dat fiind că aerul este un fluid, moleculele sunt libere în mişcare şi orice suprafaţă solidă poate devia curgerea. Pentru o secţiune de aripă – numită profil aerodinamic – ambele sale suprafeţe, de sus – extrados şi respectiv de jos – intrados contribuie la întoarcerea curgerii. Luând în considerare doar una dintre suprafeţe, ajungem la o teorie incorectă a portanţei, de aceea ele se abordează împreună.
Când două obiecte solide interacţionează într-un proces mecanic, forţele sunt transmise sau aplicate într-un „punct de contact”. Dar când un corp solid interacţionează cu un fluid, lucrurile sunt mult mai greu de descris, datorită faptului că fluidul îşi schimbă forma. Pentru un solid care este imersat într-un fluid, punctul de contact este orice punct de pe suprafaţa solidului. Deci avem de a face cu o forţă distribuită, adică cu o presiune.
Valoarea unei forţei care acţionează asupra unei suprafeţe este egală cu presiunea înmulţită cu aria suprafeţei respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuţia de presiunii din fluid. O forţă este o unitate vectorială, care are valoare şi direcţie, trebuie deci determinată direcţia forţei. Presiunea acţionează perpendicular sau normal pe suprafaţa unui corp solid, deci direcţia forţei pe o suprafaţă foarte mică a obiectului este normală la suprafaţă. Direcţia normală se schimbă de-a lungul profilului deoarece acesta are o suprafaţă curbată. Pentru a obţine forţa mecanică netă peste întregul profil trebuie adunate contribuţiile componentelor tuturor suprafeţelor mici ale obiectului. Este important de ştiut faptul că dacă presiunea pe o suprafaţă închisă este constantă, atunci nu există nici o forţă rezultantă, deoarece suma tuturor forţelor mici pe direcţiile normale dă valoarea zero. (Pentru fiecare mică suprafaţă, există o altă mică suprafaţă a cărei normală este orientată în exact direcţia opusă normalei primei suprafeţe.)


Câmpul de presiuni în jurul unui profil aerodinamic
Pe un corp aflat într-un fluid în mişcare, viteza va avea valori diferite în puncte diferite de-a lungul suprafeţei închise a corpului. Presiunea locală (dată de acele suprafeţe forte mici de care vorbeam) fiind în relaţie directă cu viteza locală, rezultă de asemenea că ea va varia de-a lungul suprafeţei închise. Însumând toate presiunile locale normale şi înmulţind apoi cu suprafaţa exterioară totală a corpului va rezulta o forţă. Componenta acestei forţe perpendiculară pe direcţia de curgere a fluidului este numită forţa portantă, iar componenta de-a lungul direcţiei de curgere se numeşte rezistenţa la înaintare. În realitate există o singură forţă, cauzată de variaţia presiunii în jurul suprafeţei corpului sau - vorbind de profile aerodinamice - este cauzată de diferenţa dintre presiunile de pe intradosul şi respectiv extradosul profilului. Forţa aerodinamică acţionează într-un punct determinat de distribuţia presiunilor, punct numit centrul de presiune.
Portanţa este o forţă mecanică, generată de interacţiunea şi contactul dintre un solid şi un fluid. Nu este generată de un câmp de forţe precum greutatea, care este generată de câmpul gravitaţional, unde un corp poate interacţiona asupra altui corp fără a fi în contact fizic propriu-zis. Pentru a avea portanţă, corpul solid trebuie să fie în contact direct cu fluidul. Deci, dacă nu există fluid, nu există nici mişcare.
Pe de altă parte, portanţa este generată de diferenţa de viteză dintre corpul solid şi fluid. Trebuie să existe o mişcare între obiect şi fluid. Deci dacă nu există mişcare, nu se poate vorbi de portanţă. Nu are importantă dacă fluidul este în mişcare şi corpul e static, sau dacă corpul se mişcă în fluid.
Factorii care influenţează portanţa sunt forma şi dimensiunea obiectului, viteza şi direcţia sa principală de mişcare faţă de fluid, densitatea fluidului, compresibilitatea şi viscozitatea sa.
[modifică]Părţile componente ale avionului şi manevrarea sa

Forma exterioară a avionului, dimensiunile, motorizarea, organizarea structurală a componentelor sale îi influenţează direct performanţele. Avionul este un aparat complex alcătuit în mod normal din patru subsisteme:
structura de rezistenţă
sistemul de propulsie
echipamentele de bord şi aparatele de comandă a zborului
instalaţiile şi mecanizarea aeronavei
În general, un avion este alcătuit din următoarele părţi principale: aripa cu dispozitivele sale de sustentaţie, fuzelajul, ampenajele orizontal şi vertical cu părţile lor mobile, trenul de aterizare şi sistemul de propulsie. Părţile mobile ale avionului sunt: eleroanele, profundorul, direcţia, flapsurile, voleţii, frâna aerodinamică şi compensatoarele.


Structura unui avion civil
Aparatura de bord este alcătuită din: sisteme pentru controlul zborului, sisteme pentru controlul funcţionării motoarelor, sisteme de navigaţie aeriană, aparatură radio/radiolocaţie.
La avioanele militare se adaugă armamentul de bord, instalaţiile de bombardament şi dirijare a rachetelor, blindajul de protecţie, acroşajele şi aparatura adecvată misiunilor de luptă.
Acţionarea comenzilor avionului se realizează prin intermediul instalaţiilor hidraulice şi pneumatice. Esenţiale pentru zborul avionului sunt şi instalaţiile de alimentare cu combustibil şi ulei, instalaţiile electrice, de antigivraj (dezgheţare), sanitară, de izolaţie termică şi fonică, climatizare şi comenzile agregatelor aeronavei, echipamentul de dirijare.
Comanda sistemului de propulsie şi a comenzilor părţilor sale mobile asigură manevrarea aeronavei.
Comanda tracţiunii se realizează prin maneta de gaze care acţionează sistemul de propulsie. Comenzile părţilor mobile sunt asigurate prin manşă, paloniere, flapsuri, frâne, etc. De exemplu, acţionarea manşei înainte şi înapoi implică bracarea profundoarelor în sus şi în jos, fapt care duce la o mişcare a avionului în sus sau în jos. Mişcarea manşei spre stânga sau dreapta acţionează eleroanele de pe aripi, ducând la o mişcare de ruliu (rotaţie) în jurul axei longitudinale. Călcarea palonierelor (pedalelor) spre stânga sau dreapta acţionează direcţia avionului în lateral. Ceea ce trebuie reţinut însă, este că manevrarea aeronavei se face prin acţionarea combinată a diferitelor comenzi.
[modifică]Structura avionului

[modifică]Aripa
În zborul aerodinamic, bazat pe forţa portantă, cea mai importantă parte a avionului este aripa. Împreună un ampenajele, aripa asigură sustentaţia, stabilitatea şi manevrabilitatea avionului. În general aripa este compusă din structura de rezistenţă, înveliş exterior, rezervoarele integrate de combustibil, aparatura hidro-pneumatică aferentă comenzilor. Sub aripă se instalează trenul principal de aterizare al avionului, sistemul de propulsie, acroşaje speciale rachete, bombe sau rezervoare lărgabile.
Forma în plan a aripii este extrem de diversificată, în funcţie de destinaţia, rolul, dimensiunile, forma sau viteza avionului: aripa dreaptă (An-2, Cessna 172), aripă trapezoidală (F-22 Raptor), aripă în săgeată (A300, BAC 1-11, Su-27), aripă în săgeată cu geometrie variabilă (Tornado, B-1), aripă triunghiulară (F-16, Saab-37 Viggen), aripă delta gotic (Concorde), etc.

Triplan Fokker Dr.I


Biplan Pitts S1s


Biplan An-2 cu aripă dreaptă


F-22:aripă trapezoidală

Su-27 in aerobatics show.jpg
Su-27:aripă în săgeată


F-111:aripă în săgeată cu geometrie variabilă


Concorde:aripă delta gotic

Elementele constructive ale unei aripi de avion obişnuite sunt: lonjeroanele, lisele, nervurile, panourile de înveliş şi alte piese componente, de rigidizare (ex: montanţi) folosite pentru transmiterea eforturile între aripă şi fuzelaj sau între tronsoanele aripii.
Aripile cu cel puţin două lonjeroane împreună cu învelişul formează chesonul de rezistenţă, care are sarcina de a prelua eforturile aerodinamice şi mecanice la care este supusă aripa.


Cheson de rezistenţă


Componentele principale ale chesonului
Lonjeroanele sunt elemente de rigidizare aşezate de-a lungul aripii, care preiau cea mai mare parte din forţele şi momentele ce acţionează asupra acesteia. Au aspectul unei grinzi consolidate alcătuite din tălpi (profile corniere) şi inimă (platbandă), îmbinate între ele cu nituri. Sunt realizate de regulă din materiale rezistente la încovoiere şi răsucire: duraluminiu, titan, oţeluri speciale.
Nervurile sunt elemente de rigidizare transversală a aripii, montate de obicei perpendicular pe bordul de atac al aripii. Nervurile au rolul de a păstra forma aripii şi de a transmite solicitările aerodinamice la lonjeroane şi lise. Pot fi nervuri simple sau nervuri de forţă, acestea din urmă având rolul suplimentar de a prelua forţele concentrate datorate diverselor echipamente şi instalaţii acroşate de aripi.
Lisele sunt elemente de rigidizare montate în lungul aripii cu rolul de a prelua solicitările axiale datorate încovoierii aripii. Ele trebuie să fie rezistente la întindere şi compresiune şi măresc rezistenţa învelişului la deformaţie. Sunt obţinute tehnologic prin extrudare sau îndoire şi sunt alcătuite din duraluminiu, aliaje pe bază de titan sau oţel inoxidabil.
Învelişul aripii are rolul de a menţine forma sa şi este realizat din tablă de duraluminiu sau aliaje pe bază de titan, magneziu etc. Învelişul este solicitat la eforturi de încovoiere şi răsucire. Ele este prins de celelalte elemente prin nituri. Dacă distanţa dintre lise este mică se foloseşte pentru rigidizarea învelişului tablă ondulată. Îmbinarea tablei ondulate cu invelişul se poate face prin metoda suduri, nu prin nituire. Dacă aripa are grosime mică, învelişul se poate realiza prin panouri monolit. Construcţia unei astfel de aripi se realizează prin îmbinarea panourilor dintr-o singură bucată. La aripile cu grosime foarte mică, spaţiul interior nu mai cuprinde elemente de rigidizare, ci este umplut cu structură de tip fagure sau cu alt material compozit, rezultând o structură compactă, cu rezistenţă mecanică mare.
[modifică]Fuzelajul
Fuzelajul (din franceză: fuselage) este partea aeronavei în care este plasată cabina piloţilor, cabina pasagerilor, încărcătura de transport şi cea mai mare parte a echipamentelor şi instalaţiilor de bord. El reprezintă corpul central de care se leagă aripa, ampenajele şi trenul de aterizare. Fuzelajul trebuie să aibă o rezistenţă la înaintare minimă. De aceea forma sa trebuie să fie aerodinamică, să aibă cât mai puţine proeminenţe, suprafaţa "spălată" de curentul de aer să fie bine finisată şi cu cât mai puţine ondulaţii.
Fuzelajele tip cocă sunt cele mai folosite în prezent în construcţia aerospaţială, ele s-au impus definitiv odată cu apariţia motoarelor turboreactoare. Elementele principale ale fuzelajelor de tip cocă sunt: structura longitudinală formată din lonjeroane şi lise, structura transversală formată din cadre, şi învelişul rezistent.


Structura fuzelajului
Se folosesc în prezent la aeronave două tipuri de fuzelaje tip cocă:
semimonococă cu structură formată din lonjeroane puternice şi dintr-o reţea rară de lise şi înveliş subţire
semicocă, structura constând dintr-o reţea deasă de lise, lonjeroane false (lise rigidizate) şi înveliş subţire.
Fuzelajele tip cocă sunt rigidizate cu ajutorul unor pereţi şi podele care formează împreună cu restul structurii diverse compartimente folosite pentru amplasarea echipamentelor şi instalaţiilor de bord, pentru depozitarea încărcăturii de transport.
[modifică]Ampenajele


Structura unui ampenaj orizontal văzut "de sus"
Ampenajele sunt elemente care reprezintă pentru aeronavă organele de echilibru, stabilitate şi comandă. După modul cum sunt construite depinde în mare măsură capacitatea de manevră a aeronavei. Se compun de regulă din ampenajul orizontal format din stabilizator (partea fixă) şi profundor (partea mobilă) şi ampenajul vertical format din direcţie (partea fixă) şi derivă (partea mobilă). La aeronavele supersonice se instalează câteodată două ampenaje verticale, iar stabilizatorul are numai parte mobilă, fiind realizat dintr-o singură bucată. În configuraţia clasică stabilizatorul este plasat în spatele aripii, dar la avioanele de vânătoare moderne poate apare în faţa sa, rezultând aşa-zisa configuraţie "canard" (raţă) (de exemplu la Eurofighter).

Eurofighter:stabilizator configuraţie "canard" (raţă)


Se observă diferenţa dintre avionul-cisternă KC-10 Extender cu ampenaje standard şi bombardierul fără ampenaje (BWB - Blended Wing Body) B-2 Spirit

La alte avioane moderne ambele ampenaje pot lipsi, aripa preluând în totalitate rolurile de stabilizare şi comandă (de exemplu la B-2) prin folosirea suprafeţelor de comandă numite elevoane.
Construcţia ampenajelor respectă în general schemele de construcţie ale aripii.
[modifică]Sistemul de propulsie

În general sistemele de propulsie ale unei aeronave se compun din:
motoare
elice (sau ventilator, dupa caz)
sistem de răcire
sistem de admisie
sistem de ungere
sistem de evacuare
demaror (starter)
comenzi ale motoarelor
Rolul sistemului de propulsie este de a asigura tracţiunea avionului. În prezent există o mare diversitate de motoare de aviaţie cu combustibil chimic, iar în continuare voi încerca să fac o scurtă clasificare după modul în care se realizează tracţiunea:

Sistemul turboventilator


Turboventilator la Boeing 747


Simularea curentului de aer dintr-un motor cu reacţie


Pulsoreactor


Statoreactor cu ardere supersonica (scramjet)

motoare cu piston (cu elice)
motoare aeroreactoare
motorul turboreactor
motorul statoreactor
cu ardere subsonică - ramjet
cu ardere supersonică - scramjet
motorul pulsoreactor
motorul motoreactor
motoare cu tracţiune combinată
motorul turbopropulsor
motorul turboreactor cu dublu-flux (turboventilator)
motorul cu piston cu evacuare reactivă
motoare rachetă
motoare rachetă cu combustibil lichid
motoare rachetă cu combustibil solid
În continuare sunt prezentate două dintre cele mai utilizate motoare în prezent: motorul simplu reactor (MTR) şi motorul reactor cu dublu flux (MTRDF).
Motorul turboreactor este motorul care echipează în prezent aeronavele care zboară la altitudini mari şi viteze peste 0,6 Mach. Principiul său de funcţionare este următorul: aerul care intră prin dispozitivul de admisie este comprimat de către compresor, intră în camera de ardere unde formează împreună cu combustibilul injectat amestecul de gaze de ardere şi are loc arderea propriu-zisă. Gazele arse trec apoi prin turbină, unde are loc destinderea lor parţială prin rotaţie, apoi trec prin ajutajul de reacţie şi ies din sistem cu o energie cinetică mult mai mare decât cea de intrare, asigurând astfel componenta de tracţiune a avionului. Eventual, la avioanele supersonice putem întâlni sistemul de postcombustie. Acesta se află încorporat în sistemul de evacuare şi are rol de a injecta o nouă doză de combustibil în amestecul de gaze arse provenit din camera de ardere. Noul amestec mai arde o dată, rezultând o creştere considerabilă a tracţiunii.
Motoarele turboreactoare cu dublu flux - denumite generic turboventilatoare - sunt de fapt turboreactoare modificate. Ele se caracterizează prin existenţa a două fluxuri de curgere paralele: unul secundar, de aer, antrenat de un ventilator montat pe acelaşi ax cu compresorul de joasă presiune a turbinei, care îmbracă fluxul de aer primar (interior) format din gaze de ardere. Tracţiunea MTR-DF este suma tracţiunilor rezultate de cele două fluxuri. Nu trebuie uitat că ventilatorul are rol de propulsie, funcţionând ca o elice. Un sistem MTR-DF este prezentat în desenele alaturate.
Trebuie menţionat faptul că motoarele turboreactoare cu dublu flux sunt cele mai răspândite tipuri de motoare de aviaţie, echipând cea mai mare parte din avioanele civile si o bună parte din avioanele militare.
[modifică]Exemple de motoare MTR
General Electric J79 (echipează aeronavele F-4 Phantom şi B-1 bomber)
Rolls-Royce Viper (echipează Soko Orao 2,I.A.R. 93,I.A.R. 99 Soim,Aermacchi MB.326)
[modifică]Exemple de motoare MTR-DF
În domeniul civil:
SNECMA-GE CFM-56 (echipează Boeing 737, Airbus A318, A319, A320, A321)
General Electric GE90 (Boeing 777)
CF6 (A300, A310, A330, Boeing 747)
Pratt & Whitney JT9D (B747, Boeing 767, A300, A310)
W4000 (B777, A330)
PW6000 (A318)
Rolls-Royce Trent 500-900 (pentru aproape toate tipurile de Boeing şi Airbus civile).
În domeniul militar:
General Electric F110 (F14, F15, F16)
F103/CF6 (Air Force One, B767 AWACS)
F404 (F/A-18, F117, A-4 Skyhawk)
Rolls-Royce EJ200 (Eurofighter Typhoon)
Pegasus (Boeing-BAe Harrier)
Snecma M53 (Mirage 2000)
M88 (Rafale).
[modifică]Clasificarea avioanelor

Există multe criterii de clasificare a aeronavelor (unele însă destul de subiective). Urmează câteva dintre ele, exemplificând, fără a lua în consideraţie elicopterele, dirijabilele, avioanele ultrauşoare sau cele fără structură de rezistenţă.
Un prim criteriu este după destinaţia lor:

Boeing 747: avion de pasageri


F-16: avion de luptă


RQ-4 Global Hawk: avion fără pilot militar de supraveghere cu rază intercontinentală

aeronave cu destinaţie civilă (Boeing 747, Airbus A300, Antonov AN-2, Dassault Falcon, Concorde)
aeronave cu destinaţie militară (F-16, MIG-21, Suhoi SU-27, Dassault Rafale, IAR 93)
aeronave cu destinaţie specială (Northrop-Grumman RQ-4 Global Hawk, AeroVironment Pathfinder, Helios)

Airbus A318:scurt-curier


Airbus A300: mediu-curier


Airbus A340-600: lung-curier

Aeronavele cu destinaţie civilă sunt folosite pentru transportul pasagerilor, al mărfurilor sau aeronavele utilitare. Din punct de vedere al distanţei de zbor, ele se clasifică în aeronave pentru:
distanţe scurte – scurt-curiere (Airbus A318, Embraer ERJ-145)
distanţe medii – mediu curiere (Airbus A300, Boeing 737, BAe, BAC 1-11)
distanţe mari – lung-curiere (Boeing 747, Airbus A340, Concorde)
transport cargo -( Antonov AN-124),
Multe linii aeriene împart avioanele cu destinaţie civilă în alte două categorii din punct de vedere operaţional:
avioane regionale - avioane de capacitate redusă, pentru curse scurte, din oraşe mici, către un punct central, deseori operate de o sucursală sau un partener al liniei aeriene : Embraer ERJ 135, Bombardier Canadair CRJ 200, Avro RJ, Fokker F100 etc.
avioane de linie principală, capabile de capacităţi şi distanţe mai mari, cu servicii oferite direct de linia aeriană : toate modelele civile Airbus şi Boeing, Tupolev 154, Il-96, etc.
Aeronavele cu destinaţie militară se subclasifică din punctul de vedere al misiunii specifice:

B1-B: bombardament


E-3 Sentry AWACS: cercetare şi supraveghere aeriană


Alpha Jet: antrenament/şcoală


C-5 Galaxy: transport strategic greu


F-18E Super Hornet: multirol


Panavia Tornado: multirol

vânătoare-interceptare (MIG-31, SU-27, Rafale, Mirage 2000, F-14 Tomcat, F-15 Eagle, F-16 Falcon, F/A-18 Hornet)
bombardament (Rockwell B-1, Northrop-Grumman B-2, Boeing B-52)
cercetare şi supraveghere aeriană (Northrop-Grumman EA-6B, SR-71 Blackbird, Boeing 767 AWACS)
antrenament/şcoală (Boeing-Douglas T-45 Goshawk, Dassault-Dornier Alpha Jet, Mirage F1, IAR 99 Şoim)
transport şi tehnică de luptă (Lockheed C-5 Galaxy, C-130 Hercules, Boeing-Douglas C-17 Globemaster, Airbus/EADS A400 M)
În general insă, avioanele militare au misiuni multirol, de exemplu: vânătoare-intercepţie-strategie-bombardament (F-16, F/A-18, MIG-29, Tornado, Saab-39 Gripen, Rafale).
Aeronavele cu destinaţie specială sunt utilizate pentru cercetare sau experimentare. Tot în această categorie se încadrează aeronavele experimentale ale căror soluţii constructive de natură aerodinamică sau tehnologică urmează a fi implementate la viitoarele aeronave de serie.
După sistemul de propulsie, aeronavele se clasifică în:
aeronave cu elice (AN-2, Cessna 172, ZLIN Z-142)
aeronave cu reacţie (Boeing 747, A340, MIG-21, F-16, AN-124, Concorde)
aeronave cu elice şi reacţie (turbopropulsor) (ATR-42, C-130 Hercules)
Din prima categorie fac parte aeronavele echipate cu motoare clasice cu piston şi elice, din cea de-a doua categorie aeronavele cu motoare turboreactoare, iar din ultima, cele echipate motoare turbopropulsoare.
După numărul de motoare, aeronavele se clasifică în:

F-35 Joint Strike Fighter: monomotor


McDonnell-Douglas DC-10: trimotor


Boeing 747: cvadrimotor


Antonov AN-225: 6 motoare


B-52: 8 motoare


Convair B-36 Peacemaker: 10 motoare - 6 cu elice, 4 reactoare

monomotoare (AN-2, ZLIN Z-142, MIG-21, F-16, Mirage F1)
bimotoare (Airbus A300 A310, A330, Boeing 737, 777, Rafale, BAC 1-11, F-14, F-18, ATR-42)
multimotoare (care pot fi : tri-motoare : McDonnell-Douglas DC-10, Boeing 727, patru-motoare : Boeing 747, Airbus A340, C-5 Galaxy, AN-124 sau cu mai multe motoare : An-225 - 6 motoare, B-52 - 8 motoare).
Avioanele de pasageri au, în general, între două şi patru motoare.
[modifică]Referinţe

^ Petre, Augustin (1999). Editura Academiei Române. ed. Proiectarea structurilor de aeronave şi astronave. Bucureşti. pp. p. 12. ISBN 973-27-0687-2. „A treia categorie de aerodine, şi cea mai importantă, este cea a avioanelor, care sunt prevăzute cu o suprafaţă portantă fixă ce asigură sustentaţia datorită vitezei de deplasare, realizate ca urmare a acţiunii unor grupuri motopropulsoare sau a acţiunii unei componente a greutăţii în cazul zborului în coborâre sau fără motor.”
[modifică]Legături externe

Situl Aerospaceweb - The Aircraft Museum cuprinde descrieri tehnice detaliate, date istorice, poze pentru aproape toate tipurile de vehicule aerospaţiale existente
Airlines of the European Union
Situl Aerospace Technology International coverage of aerospace technology projects both in production and under development
Situl Global Aircraft
Situl Airliners colecţie foarte vastă de poze cuprinzând toate tipurile de aeronave civile aflate în serviciu
International Air Charters Worldwide

DUMNEZEU

Dumnezeu este fie sintagma prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste abrahamice: iudaism, creştinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiţă”. În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepţiune termenul este scris cu majusculă, iar în cealaltă cu literă mică.
În primul sens, termenul „Dumnezeu” corespunde tetragramei ebraice YHWH, ce este un acronim; transliterarea acestei tetragrame mai cunoaşte şi formele YHVH, JHVH sau JHWH. În lipsa altor precizări, în vorbirea curentă „Dumnezeu” desemnează Dumnezeul evreilor, al creştinilor şi al musulmanilor.
Cuprins [ascunde]
1 De la dumnezei la Dumnezeu
2 Etimologie
3 Concepţii despre Dumnezeu
3.1 Concepţia creştină
3.2 Concepţia islamică
3.3 Concepţia iudaică
4 Argumente pro şi contra existenţei lui Dumnezeu
5 Distribuţia credinţei în Dumnezeu
6 Bibliografie
7 Vezi şi
8 Legături externe
[modifică]De la dumnezei la Dumnezeu

Multă vreme populaţia regatelor Iuda şi Israel l-au venerat pe IHWH, un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecţii din partea acestuia, fără a nega însă existenţa divinităţilor ţărilor vecine. Această practică se numeşte „monolatrie”, evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeităţi. Astfel, Biblia ne spune (1 Cronici 14:7) [1] că regele David a avut un fiu numit „Baaliada” (sau „Beeliada”) , adică „Baal ştie” (Baal fiind una dintre principalele zeităţi cananeene, alături de „El”) şi că Saul, şi el, a avut un fiu numit Eşbaal (1 Cronici 8:33) [2], adică „omul lui Baal”. Biblia (Ieşire 15:11) [3] îl citează pe Moise spunând: „Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?”. Psalmul 86:8 [4] reia şi el ideea: „Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne”. În alţi psalmi (e.g.,82:1) [5] dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o adunare de dumnezei („[. . .] El judecă în mijlocul dumnezeilor.”) sau „alţi dumnezei se închină Lui” (Psalm 97:7 - 9) [6]. Aceeaşi idee a „zeului nostru printre alţi zei” este reluată şi-n Exod (18:11) [7] unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de politeţe indică şi spre multitudinea de zei/divinităţi pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreieşti spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulţi zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel şi Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului naţional are corespondenţă şi în religia Egiptului, deşi nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic.
Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulţi dumnezei în afară de YHWH, precum Baal, Aşera (soţia lui YHWH) [8], Milkon şi Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, în el intrând şi kerubimi (sau heruvimi), iniţial personificări ai norilor furtunii, fiinţe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute şi de către alte populaţii canaaneene [9], serafimi (şerpi înaripaţi) etc [10].
[modifică]Etimologie

În limba română termenul este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul „Domine Deus”, mai exact din forma sa populară fără „i” („Domne Deus”), „veche invocaţie păgână adoptată şi de creştini pentru unicul lor Dumnezeu.” [11].
[modifică]Concepţii despre Dumnezeu


Puteţi îmbunătăţi această secţiune, extinzând-o.
Mai multe informaţii ar putea fi găsite pe pagina de discuţii sau la cereri de extindere.
[modifică]Concepţia creştină
În creştinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului şi al Lumii.
De obicei se consideră că are atributele de sfinţenie (separat de păcat şi incoruptibil), justeţe (are dreptate în toate), suveranitate (are voinţă proprie), omnipotenţă (atotputernic), omniştiinţă (atotştiutor), omnibenevolenţă (atotiubitor) şi ubicuitate (omniprezent). Scripturile conţin multe afirmaţii directe referitoare la calităţile lui Dumnezeu. Iată doar câteva exemple: „DOMNUL iubeşte dreptatea“ (Psalmul 37:28) [12]; Dumnezeu este „atotînalt în putere“ (Iov 37:23) [13]; „«Eu sunt loial», este declaraţia lui Iehova” (Ieremia 3:12)[14]; „El este înţelept cu inima” (Iov 9:4) [15]; El este „un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr” (Exodul 34:6) [16]; „Tu, o, Iehova, eşti bun şi gata să ierţi” (Psalmul 86:5)[17]; şi o calitate a sa este predominantă, „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:8) [18].


Isus Pantocrator, Dumnezeu Fiul, mozaic din Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, (azi Istanbul)
Mulți creștini mărturisesc trei persoane, sau ipostaze (sau ipostasuri), ale lui Dumnezeu. În Sfânta Evanghelie după Ioan, Iisus însuşi spunea: „Eu şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10:30) [19], pentru ca mai apoi să menţioneze toate cele trei ipostaze: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26) [20]. Se înţelege din acestea, după cum Sfântul Grigore Teologul explică: Cele trei ipostasuri sunt „o singură Fire în trei proprietăţi, înţelegătoare, desăvârşite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire” [21].
Această formă de triplă manifestare este numită conform multor culte creștine Sfânta Treime, nefiind însă recunoscută de adepţii iudaismului, islamului și unor culte creștine. Sfânta Treime are în comun Dumnezeirea, conform multor culte creștine.
Dumnezeu Tatăl este, conform celor mai multor culte creștine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Fiul şi de Sfântul Duh. Dumnezeu Tatăl este nenăscut şi negenerat.
Dumnezeu Fiul este, conform celor mai multor culte creștine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl şi de Sfântul Duh. Dumnezeu Fiul este născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de timp şi întrupat ca om, în timp, din Fecioara Maria [22], prin adumbrirea acesteia cu Dumnezeu Duhul Sfânt (Luca 1:35) [23].
Dumnezeu Duhul Sfânt este, conform celor mai multor culte creștine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl şi de Fiul. Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din Dumnezeu Tatăl (după creştinismul ortodox) sau din Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul (după creştinismul catolic şi cel protestant).
Unde locuieşte Dumnezeu? În câteva versete se spune despre „ceruri” că sunt „locul locuinţei” lui Dumnezeu (1 Împăraţi 8:39, 43, 49 [24] ; 2 Cronici 6:33, 39 [25]). Un singur verset însă descrie măreţia lui Iehova Dumnezeu astfel: „Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde” (2 Cronici 6:18) [26].
„Dumnezeu este un Spirit”, spune Biblia (Ioan 4:24) [27]. Prin urmare, el locuieşte într-un domeniu spiritual, complet diferit de universul fizic. Când Biblia spune despre „ceruri”, sau „cer” [28] că sunt locuinţa lui Dumnezeu (Psalmi 123:1 [29], Ecclesiast 5:2 [30]), ea arată cât de grandioasă e această locuinţă în comparaţie cu domeniul material în care locuim noi. Aşadar, potrivit Bibliei, Dumnezeu nu locuieşte în universul fizic, dar are o locuinţă bine stabilită (vezi,e.g.,Iov 23:3) [31].
Biblia oferă şi alte răspunsuri legat de locuinţa lui D-zeu: Dumnezeu locuieşte în Sion [28] : Psalmi 9:11 [32], Psalmi 76:2 [33], Ioel 3:17 [34], 21 [35], şi Dumnezeu este omniprezent [36] (panteism sau panenteism): Psalmi 139:7-10 [37], Fapte 17:28 [38].


Primul din cele 99 de nume ale lui Allah
[modifică]Concepţia islamică
Pentru detalii, vezi: Alah.
In Islam, Dumnezeu poartă numele de Allah. Mahomed, întemeietorul ei, arată că Allah este acelaşi cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelaţiile lui.






[modifică]Concepţia iudaică
Iudaismul este cea mai veche religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioşi. Iudaismul, centrat pe existenţa unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esenţial în păstrarea identităţii naţionale a poporului evreu şi formarea Statului Israel.

[modifică]Argumente pro şi contra existenţei lui Dumnezeu

Existenţa sau inexistenţa lui Dumnezeu, în special al Dumnezeului creştin şi iudaic, este un subiect imens al literaturii filosofice. După ce în antichitate şi în evul mediu numeroşi filosofi şi teologi au urmărit cu preponderenţă demonstrarea existenţei lui, în zilele noastre accentul se pune pe demonstrarea inexistenţei.
Platon şi Aristotel demonstrau existenţa unei cauze primare de la care provin toate celelalte cauze (argumentul cosmologic);
Sf. Anselm de Canterbury propune argumentul ontologic în favoarea existenţei, reluat mai apoi de Descartes şi criticat de Kant (existenţa nu e un predicat) [39];
Filosoful englez William Paley propune analogia ceasornicarului, care în esenţă constă în a arăta că, aşa cum un ceasornic, un mecanism suficient de complex, are un creator, aşa şi omul, un mecanism cu mult mai complex, trebuie să aibă un Creator;
Spinoza demonstra existenţa lui Dumnezeu pe bază de definiţii şi axiome [40]; Spinoza nu era teist ci panteist [41]: pentru el Dumnezeu este Natura[42];
Promotorii religiei arată rolul jucat de aceasta în crearea unui sistem convergent, dacă nu unitar, de valori comportamentale (sau morale), care au influenţat apoi creşterea economică [43];
Lipsa dovezilor pentru existenţa zeilor/supranaturalului e principalul argument al ateilor. Bertrand Russell, celebrul filosof, matematician şi logician ateu, a fost întrebat ce ar spune dacă ar ajunge în faţa lui Dumnezeu după moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El. Replica lui Russell a fost sarcastică dar sinceră: „N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi.”;
Evoluţionismul contrazice direct cartea Genezei [44]. În primul capitol al Genezei, se arată că Dumnezeu a făcut:
„pomi roditori, care să facă rod după soiul lor” (Geneza 1:11),
„iarbă cu sămânţă după soiul ei” (Geneza 1:12),
„peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor;... orice pasăre înaripată după soiul ei” (Geneza 1:21),
„vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor” (Geneza 1:24),
„fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor” (Geneza 1:25).
Formularea „a făcut...după soiul lor” implică o creare simultană a tuturor acestor forme de viaţă, ceea ce contrazice dovezile materiale privind evoluţia acestora.
Problema răului (teodiceea) [45] pune la îndoială existenţa unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător şi atotiubitor, aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existenţa răului şi a durerii [46]. Această abordare are o variantă foarte răspândită în ţările în care creştinismul este subvenţionat de stat, prin sublinierea faptului că clerul comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduieşte (anticlericalism) [47];


Procentajul populaţiei din ţările europene care la recensământul din 2005 au răspuns că „au credinţă că există Dumnezeu”.
Filosoful german Karl Marx opinează că religia ar fi „opiu pentru mase”, în sensul că acestea din urmă ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca şi sedarea cu opiu), de religie şi promotorii acesteia, împotriva declanşării revoluţiei proletare şi a făuririi unei societăţi mai bune.
[modifică]Distribuţia credinţei în Dumnezeu

Pentru detalii, vezi: Lista populaţiilor după religie.
Aproximativ 54% din populaţia lumii s-a identificat ca aparţinând uneia din cele trei religii abrahamice (33% creştini, 21% musulmani, 0.22% evrei). Din restul de 46%, 6% sunt budişti, 13% hinduşi, 6% religii tradiţionale chineze, 6% cu diferite alte religii şi 16% nereligioşi (atei, agnostici, sau persoane care au răspuns cu „fără religie” în cadrul studiilor efectuate). Majoritatea acestor religii implică credinţa într-un zeu sau în mai mulţi zei [48]. Pe continentul european, credinţa în Dumnezeu este cea mai răspândită în ţările ortodoxe (România, Grecia), musulmane (Turcia) sau romano-catolice (Polonia, Portugalia) [49].

fffffffff

Bauturile racoritoare pot face parte dintr-o alimentatie sanatoasa?

Bauturile racoritoare contribuie la alimentatie in doua modalitati. Pe de-o parte, datorita faptului ca sunt produse in principal din apa, ele acopera necesarul zilnic (de circa 2 litri) de lichide, potolind setea. Pe de alta parte ele furnizeaza zaharuri,datorita continutului de hidrati de carbon care sunt transformate de catre organism in energie. Cu toate ca bauturile racoritoare au acest aport nutritional la alimentatie, Compania Coca-Cola isi comercializeaza produsele numai ca bauturi racoritoare.

Multi oameni sunt de parere ca exista alimente "bune" si alimente "rele". De fapt nu exista alimente "rele" - ci doar o alimentatie "proasta". O alimentatie sanatoasa, conform parerii majoitatii nutritionistilor, consta in consumul unui mare numar de alimente in cantitati mari. Atata timp cat mancati in cantitati rezonabile, fiecare aliment (inclusiv bauturile racoritoare) poate face parte dintr-o alimentatie sanatoasa si gustoasa.

Care este continutul de zahar si calorii al bauturilor racoritoare?

Probabil ca o sa va mire, dar majoritatea bauturilor racoritoare nu contin mai mult zahar si calorii decat multe sucuri de fructe. De exemplu, un pahar de Coca-Cola contine mai putin zahar si calorii decat un pahar de suc de portocale si contine mai putin zahar si calorii decat aceeasi cantitate de suc de mere sau de struguri. Organismul tau nu poate face diferenta dintre zaharul natural din sucurile de fructe si zaharul adaugat in bauturile racoritoare.
Continutul de zahar si calorii al anumitor alimente:

Produs	100 ml Zahar (grame)	Valoare energetica (kcal)
Coca-Cola	10	43
Suc de portocale	10	47
Suc de mere	11	49
Suc de struguri	13	56

Conform institutiilor nationale de sanatate si a forurilor internationale, precum Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), zaharul nu dauneaza sanatatii - exceptie facand faptul ca zaharul poate fi un factor in formarea cariilor dentare - cu toate ca mai important este timpul cat zaharul este in contact cu dintii si nu cantitatea de zahar consumata.

Cat fosfor se gaseste in Coca-Cola?

Exista 17 mg de fosfor in 100 ml de Coca-Cola. Acesta este echivalentul cantitatii de fosfor care se gaseste in sucul de portocale si mai putin decat se gaseste in lapte, branza si paine. Produsele din carne contin mult mai mult fosfor decat orice alte produse. Fosforul din Coca-Cola reprezinta 2,1% sau mai putin din totalul de fosfor care se ingereaza zilnic prin alimentatie.

Continutul de fosfor la 100 de grame de:

Produs	Fosfor (mg)
Coca-Cola	17
Lapte, 3,3% grasime	93
Inghetata de vanilie	105
Carne de pui	146
Pateu de pui	175
Sunca	247
Carne de porc	252
Alune	376
Branza	512

Sunt bauturile racoritoare daunatoare danturii?

In timp ce multe tipuri de indulcitori comuni, chiar si cei ce se gasesc in fructe pot contribui la dezvoltarea cariilor dentare, frecventa consumului si timpul cat un aliment care contine zahar este in contact cu dintii, pot fi factori importanti in dezvoltarea cariilor. Alimentele dulci care se lipesc de dinti, ca de exemplu nuga sau halvita pot contribui mai mult la producerea cariilor dentare decat alimentele indulcite care trec repede prin gura si lasa o cantitate infima de reziduuri pe dinti, cum ar fi bauturile racoritoare.

Argumente conform carora "un dinte lasat intr-un pahar de Coca-Cola este dizolvat" sunt total eronate. Un dinte lasat in orice solutie acidulata, inclusiv in Coca-Cola sau suc de portocale va incepe sa se decalcifieze in timp. In gura, dintiii au contact cu bautura racoritoare sau cu o alta bautura acidulata numai pentru un timp foarte scurt si sunt continuu protejati si spalati de saliva. Saliva reactioneaza ca un aparator si neutralizeaza efectul solutiei acidulate. Dintii nostri sunt continuu spalati de fluor si calciu, iar saliva ajuta sa se redepoziteze aceste minerale pe dintii nostri. Aceasta protectie este pierduta atunci cind un dinte extras este plasat intr-un pahar de lichid.

Bauturile racoritoare contin cofeina in cantitati mari?<

Multe bauturi racoritoare nu contin cofeina, altele contin insa cofeina in cantitati mici, ceea ce le confera un gust specific. O cantitate de 100 ml deCoca-Cola contine numai 13 miligrame de cofeina, ceea ce inseamna cam un sfert din continutul de cofeina al aceleiasi cantitati de cafea si aproape jumatate din cel al unui ceai.

Continutul mediu de cofeina al urmatoarelor alimente:

Produs	100 ml
Cafea
Cafea boabe la filtru	78
Cafea boabe la masina	54
Cafea solubila	44
Cafea boabe fara cofeina	1,3
Cafea solubila fara cofeina	0,8
Ceai
Din frunze proaspete	20
Ceai la pliculete	20
Bauturi racoritoare
Coca-Cola	13
Coca-Cola Light	13
Ciocolata
Ciocolata amaruie (50 gr)	35
Ciocolata cu lapte (50 gr)	11
Bautura din ciocolata (10dl)	2,5

Este cofeina daunatoare sanatatii?

Conform institutiilor nationale de sanatate si a forurilor internationale precum Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) nu exista dovezi conform carora cofeina continuta de bauturile racoritoare ar dauna sanatatii. Legatura dintre cofeina si diverse boli a fost cercetata in multe studii de specialitate.

Este de comun accord agreat faptul ca efectul primar al cofeinei asupra corpului uman este de a alina, intr-un mod trecator, oboseala. Asa cum se intimpla si cu alte substante, exista persoane care pot fi sensibile la cofeina. Continutul de cofeina din bauturile racoritoare este substantial scazut fata de continutul normal de cofeina din cafea sau ceai, in aceasta cantitate nefiind daunatoare sanatatii.

Unele persoane considera ca bauturile racoritoare cu cofeina duc la deshidratare, ceea ce este fals. Bauturile racoritoare cu cofeina au un efect diuretic minor. Gustul foarte placut al bauturilor racoritoare incurajeaza de obicei un consum de lichide care satisface cerinta zilnica.

Ce este aspartamul?

Aspartamul este un indulcitor care contine putine calorii, compus in principal din doi aminoacizi - acidul aspartic si fenilalanina. Acesti aminoacizi sunt doi dintre componentii principali ai proteinelor si sunt gasiti in stare naturala in aproape toate proteinele din alimente, inclusive carne, cereale si produsele lactate. Aspartamul este de 180-200 de ori mai dulce decat zaharul.

In Romania, aspartamul este folosit ca indulcitor pentru produsul Coca-Cola Light.

Aspartamul este sensibil la caldura, deci noi sfatuim ca bauturile racoritoare care contin aspartam sa fie depozitate in locuri racoroase pentru a-si pastra calitatea.

Cat sodiu contin bauturile racoritoare?

Majoritatea bauturilor racoritoare contin intr-o cantitate de 100 ml mai putin de 15 miligrame de sodiu. Acest continut este mic in comparatie cu alte alimente. In majoritatea cazurilor, continutul de sodiu din bauturile racoritoare este dat de apa potabila locala.

Continutul de sodium al unor alimente:

Produs	Miligrame
Majoritatea bauturilor racoritoare 100 ml	<>
Paine alba, 2 felii	245
Lapte, 100 ml	53
Alune uscate, 10 gr	81
Suc de rosii, 100 ml	42
Produse semipreparate congelate	> 1000
Sare, 4 gr	2300

Sunt ingredientele naturale mai bune decit cele artificiale?

Nu. Tot ce exista, natural sau fabricat, este compus din substante chimice. Substantele chimice sunt baza pentru tot ceea ce se face. Preocuparea recenta a consumatorilor pentru ingredientele "naturale" si "artificiale" a condus pe unii oameni la concluzia gresita cum ca ingredientele naturale sunt inerent mai bune decit cele fabricate. Majoritatea substantelor adaugate la procesarea alimentelor sunt identice cu cele care se gasesc in produsele "naturale". De exemplu, acidul ascorbic sau vitamina C este exact aceeasi substanta indifferent daca se gaseste intr-o portocala sau este facuta in laborator.

Cat aluminiu se gaseste intr-o cutie de bauturi racoritoare?

Bauturile racoritoare imbuteliate in cutii sunt o sursa insignifianta de aluminu, contribuind cu o infima cantitate in alimentatie. Nivelul aluminiului din bauturile racoritoare imbuteliate in cutii este, in general, scazut.

Aluminiul este a treia substanta chimica care se gaseste din abundenta in natura, dupa oxigen si siliciu. Alimentele obisnuite ce contin aluminu sunt: cerealele, legumele si carnea. In corpul uman, aluminiul este present in toate organele, tesuturile si fluidele si se gaseste chiar si in laptele matern.

Zilnic consumam aluminiu prin alimente, aer si apa, dar este slab absorbit de corp, fiind eliminat in majoritate.

dfff

Industria de imbuteliere

Industria de imbuteliere a bauturilor nealcoolice din Statele Unite ale Americii, asa cum o cunoastem noi astazi, si-a inceput activitatea aproximativ acum doua secole. Inceputurile pot fi localizate in prima decada a secolului 19. Dosarele arata ca in anul 1807 apa minerala sau ?bautura carbonatata efervescenta? a fost pentru prima data comercializata in Statele Unite ale Americii.

John Riley, in cartea sa, Istoria Industriei Americane de Bauturi Racoritoare (Asociatia Americana de Bauturi Racoritoare, fosta ABCB, Washington, D.C. 1958) are urmatoarele cuvinte de spus (pagina 48):

"Vanzarea comerciala de apa minerala a inceput in aceasta tara in anii 1806-1807. Informatiile disponibile nu stabilesc cu certitudine cine a fost primul, dar nu exista indoiala asupra faptului ca atat Benjamin Silliman din New Haven si Joseph Hawkins din Philadelphia s-au ocupat de acest lucru mai tarziu, in acel an. Silliman a fost cel care a imbuteliat sticla de apa minerala in 1806, insa acesta nu a emis nici o pretentie referitoare la aceasta activitate ca fiind o speculatie comerciala, pana in anul 1807. Iar recunoasterea ca prim intreprinzator a fost atribuita de multi lui Hawkins din Philadelphia, iar pretentia acestuia de a fi introdus pentru prima data apele carbonatate artificiale pentru consumatorul american, fiind, de asemenea, demna de amintit."

Evident ca urmatorul pas a fost cel al imbutelierii aromelor carbonatate. Printre apele minerale aromate, lamaia a fost prima favorita. Ceea ce pare destul de vizibil este faptul ca aromele citrice s-au adaptat mai bine la aromarea apelor minerale imbuteliate in prima perioada a anilor 1800. In special lamaia a fost utilizata de timpuriu si a predominat in domeniul bauturilor imbuteliate pana la introducerea pentru prima data a bauturii gazoase cu ghimbir. Problemele legate de fermentatie si alterare pentru un produs pastrat pentru orice perioada de timp, precum si lipsa de inalta tehnologie, cu siguranta ca justifica absenta generala a altor arome de fructe in comertul cu bauturi imbuteliate din acei ani.

Fiind un element comun in sticle, bautura gazoasa cu ghimbir a fost, cu siguranta, principalul produs al multor fabrici de imbuteliere de bauturi racoritoare in ultima perioada a anilor 1800.

Industria era in curs de dezvoltare si inregistra un progres destul de rapid. Pana in anul 1850 numarul fabricilor de imbuteliere era de mai putin de 100. Pana in 1880 numarul a crescut incet spre 500. Dar in urmatorii zece ani, sau pana in 1890, aproximativ noua sute de noi fabrici au aparut, totalul ajungand la 1400. In decursul urmatorilor zece ani de succes, procesul de dublare s-a repetat, ajungandu-se la un total de aproximativ 2800 de fabrici la sfarsitul secolului.

Cresterea ca valoare si ca volum de produse a contribuit, de asemenea, la cresterea numarului de fabrici de imbuteliere. Datorita faptului ca produsele anuale erau evaluate la doar trei sferturi de milion de dolari la mijlocul secolului al XIX-lea, pana in anii 1880 acea valoare a crescut pana la aproximativ cinci milioane pentru fiecare an. Insa in decada 1880 pana in 1890 valoarea productiei anuale a crescut puternic, iar, pana in ultimul an al secolului s-a apropiat de 15 milioane de dolari. Pe la inceputul urmatorului secol s-a dublat din nou. Valoarea productiei anuale pentru anul 1900 a fost de aproximativ 25 milioane dolari.

Publicul consumator ajunsese sa cumpere apa minerala imbuteliata. Deschiderea noilor fabrici insemna mai mult capital investit, mai mult echipament sau mai multa implicare pentru comunitate. Produsele suplimentare vandute presupuneau si noi locuri de munca. Iar acest lucru insemna, de asemenea, utilizarea mai multor materii prime iar aromele reprezentau cea mai importanta categorie, deoarece succesul produsului depindea in mare masura de popularitatea aromei sale.

Charles E. Hires a prezentat ambalajul sau de radacini si ierburi uscate, pentru inventia ?Hires root beer?, la Expozitia Centenara din Philadelphia in 1876, si a oferit o mostra a bauturii finite. La inceputul anilor 1880 au urmat extractele pentru consum casnic si concentratele de dozator folosite in acelasi scop. Deja in 1884 reclama nationala a acestui extract, de uz casnic, a aparut in Harper's Weekly, iar in 1885 in Harper's Magazine. In anul 1892, aproximativ 3 milioane de sticle erau vandute in fiecare an. Imbutelierea produsului finit pentru distributia catre detailisti a inceput aproximativ in 1893.

John Riley, in ?Istoria? sa, face urmatoarea observatie:" Inceputurile umile ale industriei cu bauturi carbonatate imbuteliate din America au devenit evidente cand istoricul a cautat referinte specifice de persoane sau locuri ce activeaza in aceasta industrie in anii sai de formare. Chiar si in regiunile metropolitane, unde erau situate principalele societati de imbuteliere de ape minerale, absenta acestor tipuri de rapoarte tinde sa dovedeasca natura neobisnuita a produsului, precum si lipsa unei cereri constante din partea publicului. Acest lucru justifica si numarul redus al celor implicati in producerea acestuia?

Istoria Coca-Cola

Intre 1886 si 1899, Coca-Cola a fost distribuita si vanduta numai la dozatoare sau in farmaciile locale pe teritoriul tarii, mai ales in Statele Estice. In acei ani de inceput, afacerea decurgea bine datorita managementului inteligent si a practicilor promotionale ale lui Asa G. Candler, care, in cooperare cu imbuteliatorii de Coca-Cola, au reusit sa faca produsul cunoscut.

Un inceput modest pentru industria de imbuteliere a Coca-Cola a avut loc in 1894 cand Joseph A. Biedenharn din Vicksburg, Mississippi, proprietarul Biedenharn Candy Company, a imbuteliat pentru prima data produsul finit Coca-Cola. Se pare ca Coca-Cola devenea atat de populara in regiunea Mississippi Delta incat clientii lui pana la fluviul Mississippi vociferau pentru aceasta. Singura metoda pentru a pune Coca-Cola la dispozitia acestor clienti era imbutelierea ei. Si acest Joseph Biedenharn chiar a facut acest lucru. El si fratii sai aveau sa devina membrii acelei unice si distinse prime generatii de imbuteliatori ai Coca-Cola, care si-au adus contributia pentru a face produsul sa devina ceea ce este el astazi in intreaga lume.

Sticla verde tip Hutchinson a companiei Biedenharn Candy a fost folosita pentru imbutelierea de Coca-Cola intre anii 1894 si 1900. Este extrem de rara si poate atinge un pret substantial printre colectionari. Totusi, nu avem nici o dovada a faptului ca acest tip de sticla a continut Coca-Cola la un moment dat, in acea perioada de timp, cu exceptia faptului ca Joseph Biedenharn a spus ca a folosit sticla Hutchinson pentru Coca-Cola in perioada anilor 1894-1900. Marca inregistrata "Coca-Cola," in masura in care se stie, nu a fost niciodata stantata pe aceasta sticla.

De asemenea, in 1897, Valdosta Bottling Works, proprietarii Holmes si Barber, au inceput sa puna Coca-Cola in sticle, pentru distributia acesteia la nivel local. Din informatiile noastre, o sticla autentica Valdosta, care este posibil sa fi fost folosita drept recipient pentru Coca-Cola, nu poate fi identificata astazi. Credem totusi, ca un tip de sticla Hutchinson trebuie sa fi fost folosita, intrucat sticla cu capacul ondulat nu a fost introdusa inainte de 1895.

Activitatile Vicksburg si Valdosta se desfasurau la nivel local, insa acestia pot fi considerati drept precursorii industriei de imbuteliere Coca-Cola infiintata oficial prin contract in iulie 1899. Industria de imbuteliere Coca-Cola a inceput sa prospere in 1900.

Primele doua fabrici din Statele Unite ale Americii erau in Chattanooga, Tennessee, si in Atlanta. In timpul primei perioade de dezvoltare a industriei de imbuteliere a Coca-Cola, au fost folosite trei tipuri de sticle pentru distributia produsului:

• 1. Hutchinson (1899-1901)
• 2. Straight-walled ? cu pereti drepti, cu capac ondulat si eticheta in forma de diamant (1901-1915)
• 3. Design cu contur clasic (1916 ? in prezent)

Sticla tip Hutchinson a fost folosita de Compania de imbuteliere Chattanooga Coca-Cola, fiind in mod oficial si exclusiv prima fabrica de imbuteliere de acest fel din lume. Cateva din aceste sticle aveau marca inregistrata cu scris de mana pe gatul sticlei sau aproape de baza... avand textul "Chattanooga, Tenn.", pe fundul sticlei sau, uneori, pe cele doua parti laterale ale sticlei. Intr-adevar, aceste sticle sunt chiar rare. Astazi mai pot fi gasite numai cateva. Chattanooga a folosit in principal sticla Hutchinson fara vreo identificare.

In 1901, a fost introdusa sticla cu pereti drepti pentru Coca-Cola, dupa principiul capacului ondulat brevetat pentru prima oara in 1895. O eticheta in forma de diamant a fost atasata. Aceste etichete originale sunt, de asemenea, destul de rare.

Sticla autentica Coca-Cola cu pereti drepti, poate fi descrisa ca fiind facuta din sticla transparenta de cremene sau din sticla cu chihlimbar maro. Sticla purta marca inregistrata "Coca-Cola" stantata cu scris de mana pe marginea inferioara sau in jurul gatului. Uneori, orasul si statul apareau scrise pe lateral sau pe fundul sticlei. Daca o sticla are marca inregistrata "Coca-Cola" scrisa cu majuscula ca parte a numelui de marca al sticlei, sau prezinta textul "Proprietatea Companiei de Imbuteliere Coca-Cola?, atunci exista posibilitatea ca aceasta sa nu poata fi identificata drept o sticla Coca-Cola. Astfel de sticle erau folosite pentru distributia de apa minerala si /sau arome de catre o companie de imbuteliere Coca -Cola.

Design-ul sticlei cu contur, pe care o cunoastem astazi, se bazeaza pe un concept original sugerat de catre un sticlar suedez, Alexander Samuelson, angajat al Root Glass Company din Terre Haute, Indiana. Acest concept al lui Samuelson pentru design-ul de sticla a fost propus in anul 1913 si acceptat mai tarziu, in principiu, de catre un comitet special compus, printre altii, dintr-un numar de imbuteliatori Coca-Cola. Design-ul pentru aceasta sticla a fost brevetat de catre Oficiul American de Brevete la data de 16 Noiembrie 1915. Aceasta sticla care a suferit modificari ulterioare a fost pusa efectiv in uz in 1916.

Acestui model cu modificari i-a fost acordat mai tarziu brevetul de design la data de 25 Decembrie 1923, brevet expirat la data de 24 Decembrie 1937. Intre timp, sticla din 1923 a continuat sa fie utilizata pana cand a fost treptat eliminata pe motiv de distrugere, pierdere sau inlaturare. Acest lucru inseamna ca, atat sticla din 1923 cat si succesoarea ei, brevetata la data de 3 August 1937, s-au caracterizat printr-o utilizare paralela pe piata si nu puteau fi deosebite pe piata din punct de vedere practic. Acest brevet din 1937 a expirat la data de 2 August 1951. Numarul de identificare al brevetului ce apare pe sticla este "D105529."

Intre anii 1951 si 1960, acesta a fost protejat conform normelor de drept comun ca emblema de identificare pentru Coca-Cola. Apoi, a fost inregistrata in 1977 ca marca inregistrata la Oficiul American de Inventii si Brevete, o onoare acordata si altor cateva ambalaje.

Numere rezervate

De obicei, in partea inferioara a sticlelor mai vechi, exista o serie de patru numere ? de exemplu ?17-35?. Acestea sunt referintele producatorului in ceea ce priveste modelul si anul executiei.

Practica actuala reflecta o rafinare prin definitie: prima cifra reprezinta anul, a doua cifra reprezinta modelul, a treia cifra reprezinta simbolul producatorului; a patra cifra reprezinta fabrica de origine a producatorului. In cazul modelului clasic de sticla cu contur, informatiile privitoare la an ar trebui sa inceapa cu 1916.

Applied Color Label (ACL) ? Eticheta Color Aplicata (ECL)

De la introducerea sticlei standard in 1915, numele scris de mana al marcii Coca-Cola a fost prezentat in relief pe sticla. Totusi, politica companiei s-a schimbat in 1957, cand s-a introdus marca pe sticla in Eticheta Color Aplicata - ECA.

In ianuarie 2000, Coca-Cola clasica a fost lansata pe piata intr-o sticla noua, imprimata in relief, de 0,23l. Acest ambalaj a inlocuit Eticheta Color Aplicata/ ECA pentru piata nord americana, si a inclus, inscriptionat pe fundul sticlei, 24 de nume de orase/ state.

Informatii privind Orasul/ Statul

In primii ani, majoritatea imbuteliatorilor cereau ca orasul si statul lor sa apara inscriptionate pe fundul sticlelor imbuteliate de ei. Totusi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, producatorii de sticle au fost de acord sa intrerupa pentru o perioada aceasta practica.

Informatiile privind orasul/statul nu au mai aparut pe sticlele returnabile pana in ianuarie 2000, cand Coca-Cola SUA a lansat noua sticla de 0,23l, nereturnabila care continea numele de orase/state din 24 de locuri importante pentru istoria Companiei. Cele 24 de orase au fost selectate datorita legaturii lor speciale ? fie prin istoric, fie din pur amuzament - cu Coca-Cola:

• Alliance, Nebraska: semnifica relatia speciala pe care Coca-Cola o are cu comunitatile de pretutindeni.
• Atlanta, Georgia: Orasul natal al Coca-Cola, fondata in 1886.
• Boston, Massachusetts: Ar fi nevoie de aproximativ 24 de milioane de sticle de Coca-Cola ca sa egaleze cantitatea de ceai aruncata in apele portului Boston in timpul Partidei de Ceai de la Boston .
• Charlotte, North Carolina: Locul uneia dintre cele mai fierbinti curse pe circuitul NASCAR -- Coca-Cola 600.
• Chattanooga, Tennessee: Orasul natal al primei companii de imbuteliere a Coca-Cola din lume, care si-a celebrat centenarul in 1999.
• Chicago, Illinois: Primul automat de bauturi a fost lansat la Targul Mondial din Chicago in 1933.
• Cokeville, Wyoming: Ne place cum suna numele acestui oras cu 493 de locuitori.
• Corpus Christi, Texas: Orasul natal al cunoscutei cantarete Selena, care a facut parte din ?familia Coca-Cola?.
• Dallas, Texas: Prima fabrica in afara de Atlanta care produce siropul special folosit in obtinerea Coca-Cola a fost construita aici in 1894.
• Death Valley, California: Cu temperaturi care in timpul verii ajung deseori la 50 de grade Celsius, acest parc din SUA este locul unde o Coca-Cola rece ca gheata este tot timpul bine venita.
• Grand Canyon, Arizona: La 2.438 m de metri deasupra nivelului marii, Coasta de Nord a Canionului ar fi mediul natural pentru a tine la gheata Coca-Cola ? acolo ninge aproape tot timpul anului.
• Denver, Colorado: Capitala Statului Colorado. In spaniola, ?colorado? inseamna ?rosu?.
• Hollywood, California: Coca-Cola a aparut in filme si la TV alaturi de unii dintre cei mai mari actori ai lumii, si chiar a avut rolul principal in cateva filme.
• Mattoon, Illinois: Orasul natal al lui Adolph Kull, cel mai batran angajat din sistemul Coca-Cola din SUA. El a lucrat in compania de imbuteliere Coca-Cola locala pentru o perioada de mai bine de 75 de ani inainte de recenta sa retragere la pensie.
• New Orleans, Louisiana: Actuala cutie standard de carton de sase sticle a fost testata pentru prima oara in 1923, in Big Easy, facand mai usoara cumpararea si transportul de Coca-Cola.
• New York, New York: Primul simbol electronic urias cu Coca-Cola a fost ridicat in Times Square in 1929. Astazi, un simbol urias din neon reprezentand o sticla de Coca-Cola inalta de 13 metri lumineaza inima New York-ului.
• Niagara Falls, New York: Daca toata Coca-Cola produsa vreodata ar curge peste aceste cascade la nivelul normal de 5,3 milioane de litri de apa pe secunda, atunci ar curge timp de 1 zi si jumatate.
• Philadelphia, Pennsylvania: Compania de imbuteliere a Coca-Cola din Philadelphia este cea mai mare afacere detinuta de afro-americani din Statele Unite.
• Quincy, Florida: Orasul natal cu cei mai multi oameni care au ajuns milionari prin cumpararea de actiuni Coca-Cola.
• Rome, Georgia: In top ca popularitate, locuitorii acestui oras din Georgia de Nord beau mai multa Coca-Cola de persoana, pe an, decat locuitorii din orice alt colt al lumii.
• Roswell, New Mexico: Daca ar fi ca extraterestrii sa aterizeze pe pamant si sa guste prima Coca-Cola, probabil ca acesta ar fi locul in care ar face-o.
• St. Louis, Missouri: Poarta Vestului. Primele uzine de imbuteliere Coca-Cola construite la vest de puternicul Mississippi au inceput sa produca in 1902.
• Terre Haute, Indiana: Acolo unde s-a nascut idea pentru prima sticla. Root Glass Company a creat design-ul faimoasei sticle de Coca-Cola, pe baza desenului unei seminte de cacao, in 1915.
• Vicksburg, Mississippi: Joseph A. Biedenharn a devenit prima persoana care a introdus Coca-Cola in sticle, in momentul in care a instalat, in 1894, in magazinul sau de dulciuri, o masina de imbuteliat sticle.

"Coke" inscriptionat pe sticla

Incepand cu anul 1963, marca "Coke" a aparut pe sticla intr-un chenar diferit de acela care contine marca "Coca-Cola."

Intoducerea sticlelor in format mare

In 1955 si dupa aceea, au fost introduse diferite forme mai mari ale clasicei sticle conturate -- in doze de 0,30 l, 0,35 l, 0,47 l si 0,76 l -, 10, 12-, 16- si 26-uncii.

Informatii asupra continutul lichidului

Legea Federala a cerut sa se mentioneze pe sticla standard, clasica, conturata, infomatiile referitoare la continutul lichidului la o cantitate de minimum 6 fl. oz (177.444 ml).

Sticla de aur

Industria de imbuteliere a Coca-Cola a ajuns la cea de 50-a aniversare in 1949, anul in care prima fabrica (Chattanooga, Tennessee) a inceput activitatea de imbuteliere. In acel moment, producatorii de sticle care au primit licenta de a produce sticle Coca-Cola au inceput, ca un gest de admiratie, sa trimita aniversar imbuteliatorilor, un numar limitat de sticle standard turnate in aur cu coroane aurite. Acest lucru a semnificat o recunoastere a imbuteliatorilor, pentru aniversarea unei jumatati de secol. Imbuteliatorii comandau frecvent pentru ocazii speciale sticlele de aur pentru a le face cadou distribuitorilor si prietenilor lor. Acest lucru se practica de multi ani, incepand cu 1949.

Dupa 1955, la cerere, diferitelor sticle in format mare li se aplica tratarea cu aur. Aceste sticle de aur nu sunt cunoscute pe teritorul unei companii de imbuteliere mai tanara de 50 de ani. Cand Eticheta Color Aplicata a marcii a fost pentru prima oara introdusa pe o sticla, a aparut de asemenea si pe sticla de aur.

Diferentierea de culoare intre sticlele nationale si cele de export

Cand a fost introdusa sticla cu design-ul clasic de contur, sticla folosita continea un nisip care dadea o culoare denumita "Georgia green." (verde de Georgia). Bineinteles, pe masura ce tehnologia s-a dezvoltat, producatorii de sticle au reusit sa imbunatateasca culoare verde si chiar sa faca anumite combinatii in formula sticlei.

Totusi, in Europa si in alte parti ale lumii, s-a descoperit ca tipul de nisip folosit pentru fabricarea sticlei producea o sticla mai transparenta. Acesti producatori de peste ocean puteau, de asemenea, sa prepare un amestec care a avut ca rezultat aparitia sticlei de culoare bruna. Deoarece nu se dorea culoarea bruna in sticlele de Coca-Cola, s-a optat pentru sticla transparenta.

Verdele de Georgia in Statele Unite si sticla transparenta se produce pentru diferitele tari din intreaga lume ? cu cateva exceptii.

In perioada dintre 1915 si 1940, de fiecare data cand Coca-Cola la sticla a fost lansata in Europa si in alte tari, a fost folosita sticla transparenta. Acest lucru se aplica si pentru Mexic si Canada ?. intrucat imbutelierea in Mexic si Canada a inceput inainte de 1916.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, de fiecare data cand s-a lansat Coca-Cola imbuteliata intr-o tara, a fost folosita sticla de culoare verde Georgia. De exemplu, cand marca Coke a fost lansata pentru prima data pe piata din Japonia, in 1960, s-a folosit sticla de culoare verde Georgia. Ca o regula generala, in tarile in care marca Coke imbuteliata a fost vanduta inainte de cel de-al doilea razboi mondial, a fost folosita sticla transparenta. In acele tari in care Coca-Cola imbuteliata a fost lansata pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost folosita sticla de culoare verde Georgia.

Sticla nereturnabila

La inceputul anilor 1960, am inceput sa testam pe piata ambalajul de unica folosinta, sau nereturnabil, de sticla pentru Coca-Cola. Putin mai tarziu am introdus pe majoritatea pietelor ambalajul de sticla nereturnabil.

Sticle aniversare

La inceputul anilor 1970, multe fabrici de imbuteliere din SUA au inceput sa isi sarbatoreasca cea de-a 75 aniversare in acest domeniu prin lansarea unor sticle-editie limitata care foloseau vechile design-uri si logo-uri.

Aceste sticle au devenit repede obiecte de colectie dorite si au stimulat dezvoltarea altor sticle aniversare care sa celebreze evenimente sportive, festivaluri sau aniversari si evenimente importante pentru clienti.

La inceputul anilor 1990, sticlele contur au inlocuit sticlele obisnuite cu pereti drepti, drept ambalaj standard pentru a marca aceste evenimente.

Sticlele aniversare au devenit foarte populare pentru colectionarii de Coca-Cola, multi dintre acestia avand sute din aceste sticle expuse in casele lor.

Industria de imbuteliere a bauturilor nealcoolice din Statele Unite ale Americii, asa cum o cunoastem noi astazi, si-a inceput activitatea aproximativ acum doua secole. Inceputurile pot fi localizate in prima decada a secolului 19. Dosarele arata ca in anul 1807 apa minerala sau ?bautura carbonatata efervescenta? a fost pentru prima data comercializata in Statele Unite ale Americii.

John Riley, in cartea sa, Istoria Industriei Americane de Bauturi Racoritoare (Asociatia Americana de Bauturi Racoritoare, fosta ABCB, Washington, D.C. 1958) are urmatoarele cuvinte de spus (pagina 48):

"Vanzarea comerciala de apa minerala a inceput in aceasta tara in anii 1806-1807. Informatiile disponibile nu stabilesc cu certitudine cine a fost primul, dar nu exista indoiala asupra faptului ca atat Benjamin Silliman din New Haven si Joseph Hawkins din Philadelphia s-au ocupat de acest lucru mai tarziu, in acel an. Silliman a fost cel care a imbuteliat sticla de apa minerala in 1806, insa acesta nu a emis nici o pretentie referitoare la aceasta activitate ca fiind o speculatie comerciala, pana in anul 1807. Iar recunoasterea ca prim intreprinzator a fost atribuita de multi lui Hawkins din Philadelphia, iar pretentia acestuia de a fi introdus pentru prima data apele carbonatate artificiale pentru consumatorul american, fiind, de asemenea, demna de amintit."

Evident ca urmatorul pas a fost cel al imbutelierii aromelor carbonatate. Printre apele minerale aromate, lamaia a fost prima favorita. Ceea ce pare destul de vizibil este faptul ca aromele citrice s-au adaptat mai bine la aromarea apelor minerale imbuteliate in prima perioada a anilor 1800. In special lamaia a fost utilizata de timpuriu si a predominat in domeniul bauturilor imbuteliate pana la introducerea pentru prima data a bauturii gazoase cu ghimbir. Problemele legate de fermentatie si alterare pentru un produs pastrat pentru orice perioada de timp, precum si lipsa de inalta tehnologie, cu siguranta ca justifica absenta generala a altor arome de fructe in comertul cu bauturi imbuteliate din acei ani.

Fiind un element comun in sticle, bautura gazoasa cu ghimbir a fost, cu siguranta, principalul produs al multor fabrici de imbuteliere de bauturi racoritoare in ultima perioada a anilor 1800.

Industria era in curs de dezvoltare si inregistra un progres destul de rapid. Pana in anul 1850 numarul fabricilor de imbuteliere era de mai putin de 100. Pana in 1880 numarul a crescut incet spre 500. Dar in urmatorii zece ani, sau pana in 1890, aproximativ noua sute de noi fabrici au aparut, totalul ajungand la 1400. In decursul urmatorilor zece ani de succes, procesul de dublare s-a repetat, ajungandu-se la un total de aproximativ 2800 de fabrici la sfarsitul secolului.

Cresterea ca valoare si ca volum de produse a contribuit, de asemenea, la cresterea numarului de fabrici de imbuteliere. Datorita faptului ca produsele anuale erau evaluate la doar trei sferturi de milion de dolari la mijlocul secolului al XIX-lea, pana in anii 1880 acea valoare a crescut pana la aproximativ cinci milioane pentru fiecare an. Insa in decada 1880 pana in 1890 valoarea productiei anuale a crescut puternic, iar, pana in ultimul an al secolului s-a apropiat de 15 milioane de dolari. Pe la inceputul urmatorului secol s-a dublat din nou. Valoarea productiei anuale pentru anul 1900 a fost de aproximativ 25 milioane dolari.

Publicul consumator ajunsese sa cumpere apa minerala imbuteliata. Deschiderea noilor fabrici insemna mai mult capital investit, mai mult echipament sau mai multa implicare pentru comunitate. Produsele suplimentare vandute presupuneau si noi locuri de munca. Iar acest lucru insemna, de asemenea, utilizarea mai multor materii prime iar aromele reprezentau cea mai importanta categorie, deoarece succesul produsului depindea in mare masura de popularitatea aromei sale.

Charles E. Hires a prezentat ambalajul sau de radacini si ierburi uscate, pentru inventia ?Hires root beer?, la Expozitia Centenara din Philadelphia in 1876, si a oferit o mostra a bauturii finite. La inceputul anilor 1880 au urmat extractele pentru consum casnic si concentratele de dozator folosite in acelasi scop. Deja in 1884 reclama nationala a acestui extract, de uz casnic, a aparut in Harper's Weekly, iar in 1885 in Harper's Magazine. In anul 1892, aproximativ 3 milioane de sticle erau vandute in fiecare an. Imbutelierea produsului finit pentru distributia catre detailisti a inceput aproximativ in 1893.

John Riley, in ?Istoria? sa, face urmatoarea observatie:" Inceputurile umile ale industriei cu bauturi carbonatate imbuteliate din America au devenit evidente cand istoricul a cautat referinte specifice de persoane sau locuri ce activeaza in aceasta industrie in anii sai de formare. Chiar si in regiunile metropolitane, unde erau situate principalele societati de imbuteliere de ape minerale, absenta acestor tipuri de rapoarte tinde sa dovedeasca natura neobisnuita a produsului, precum si lipsa unei cereri constante din partea publicului. Acest lucru justifica si numarul redus al celor implicati in producerea acestuia?

Istoria Coca-Cola

Intre 1886 si 1899, Coca-Cola a fost distribuita si vanduta numai la dozatoare sau in farmaciile locale pe teritoriul tarii, mai ales in Statele Estice. In acei ani de inceput, afacerea decurgea bine datorita managementului inteligent si a practicilor promotionale ale lui Asa G. Candler, care, in cooperare cu imbuteliatorii de Coca-Cola, au reusit sa faca produsul cunoscut.

Un inceput modest pentru industria de imbuteliere a Coca-Cola a avut loc in 1894 cand Joseph A. Biedenharn din Vicksburg, Mississippi, proprietarul Biedenharn Candy Company, a imbuteliat pentru prima data produsul finit Coca-Cola. Se pare ca Coca-Cola devenea atat de populara in regiunea Mississippi Delta incat clientii lui pana la fluviul Mississippi vociferau pentru aceasta. Singura metoda pentru a pune Coca-Cola la dispozitia acestor clienti era imbutelierea ei. Si acest Joseph Biedenharn chiar a facut acest lucru. El si fratii sai aveau sa devina membrii acelei unice si distinse prime generatii de imbuteliatori ai Coca-Cola, care si-au adus contributia pentru a face produsul sa devina ceea ce este el astazi in intreaga lume.

Sticla verde tip Hutchinson a companiei Biedenharn Candy a fost folosita pentru imbutelierea de Coca-Cola intre anii 1894 si 1900. Este extrem de rara si poate atinge un pret substantial printre colectionari. Totusi, nu avem nici o dovada a faptului ca acest tip de sticla a continut Coca-Cola la un moment dat, in acea perioada de timp, cu exceptia faptului ca Joseph Biedenharn a spus ca a folosit sticla Hutchinson pentru Coca-Cola in perioada anilor 1894-1900. Marca inregistrata "Coca-Cola," in masura in care se stie, nu a fost niciodata stantata pe aceasta sticla.

De asemenea, in 1897, Valdosta Bottling Works, proprietarii Holmes si Barber, au inceput sa puna Coca-Cola in sticle, pentru distributia acesteia la nivel local. Din informatiile noastre, o sticla autentica Valdosta, care este posibil sa fi fost folosita drept recipient pentru Coca-Cola, nu poate fi identificata astazi. Credem totusi, ca un tip de sticla Hutchinson trebuie sa fi fost folosita, intrucat sticla cu capacul ondulat nu a fost introdusa inainte de 1895.

Activitatile Vicksburg si Valdosta se desfasurau la nivel local, insa acestia pot fi considerati drept precursorii industriei de imbuteliere Coca-Cola infiintata oficial prin contract in iulie 1899. Industria de imbuteliere Coca-Cola a inceput sa prospere in 1900.

Primele doua fabrici din Statele Unite ale Americii erau in Chattanooga, Tennessee, si in Atlanta. In timpul primei perioade de dezvoltare a industriei de imbuteliere a Coca-Cola, au fost folosite trei tipuri de sticle pentru distributia produsului:

• 1. Hutchinson (1899-1901)
• 2. Straight-walled ? cu pereti drepti, cu capac ondulat si eticheta in forma de diamant (1901-1915)
• 3. Design cu contur clasic (1916 ? in prezent)

Sticla tip Hutchinson a fost folosita de Compania de imbuteliere Chattanooga Coca-Cola, fiind in mod oficial si exclusiv prima fabrica de imbuteliere de acest fel din lume. Cateva din aceste sticle aveau marca inregistrata cu scris de mana pe gatul sticlei sau aproape de baza... avand textul "Chattanooga, Tenn.", pe fundul sticlei sau, uneori, pe cele doua parti laterale ale sticlei. Intr-adevar, aceste sticle sunt chiar rare. Astazi mai pot fi gasite numai cateva. Chattanooga a folosit in principal sticla Hutchinson fara vreo identificare.

In 1901, a fost introdusa sticla cu pereti drepti pentru Coca-Cola, dupa principiul capacului ondulat brevetat pentru prima oara in 1895. O eticheta in forma de diamant a fost atasata. Aceste etichete originale sunt, de asemenea, destul de rare.

Sticla autentica Coca-Cola cu pereti drepti, poate fi descrisa ca fiind facuta din sticla transparenta de cremene sau din sticla cu chihlimbar maro. Sticla purta marca inregistrata "Coca-Cola" stantata cu scris de mana pe marginea inferioara sau in jurul gatului. Uneori, orasul si statul apareau scrise pe lateral sau pe fundul sticlei. Daca o sticla are marca inregistrata "Coca-Cola" scrisa cu majuscula ca parte a numelui de marca al sticlei, sau prezinta textul "Proprietatea Companiei de Imbuteliere Coca-Cola?, atunci exista posibilitatea ca aceasta sa nu poata fi identificata drept o sticla Coca-Cola. Astfel de sticle erau folosite pentru distributia de apa minerala si /sau arome de catre o companie de imbuteliere Coca -Cola.

Design-ul sticlei cu contur, pe care o cunoastem astazi, se bazeaza pe un concept original sugerat de catre un sticlar suedez, Alexander Samuelson, angajat al Root Glass Company din Terre Haute, Indiana. Acest concept al lui Samuelson pentru design-ul de sticla a fost propus in anul 1913 si acceptat mai tarziu, in principiu, de catre un comitet special compus, printre altii, dintr-un numar de imbuteliatori Coca-Cola. Design-ul pentru aceasta sticla a fost brevetat de catre Oficiul American de Brevete la data de 16 Noiembrie 1915. Aceasta sticla care a suferit modificari ulterioare a fost pusa efectiv in uz in 1916.

Acestui model cu modificari i-a fost acordat mai tarziu brevetul de design la data de 25 Decembrie 1923, brevet expirat la data de 24 Decembrie 1937. Intre timp, sticla din 1923 a continuat sa fie utilizata pana cand a fost treptat eliminata pe motiv de distrugere, pierdere sau inlaturare. Acest lucru inseamna ca, atat sticla din 1923 cat si succesoarea ei, brevetata la data de 3 August 1937, s-au caracterizat printr-o utilizare paralela pe piata si nu puteau fi deosebite pe piata din punct de vedere practic. Acest brevet din 1937 a expirat la data de 2 August 1951. Numarul de identificare al brevetului ce apare pe sticla este "D105529."

Intre anii 1951 si 1960, acesta a fost protejat conform normelor de drept comun ca emblema de identificare pentru Coca-Cola. Apoi, a fost inregistrata in 1977 ca marca inregistrata la Oficiul American de Inventii si Brevete, o onoare acordata si altor cateva ambalaje.

Numere rezervate

De obicei, in partea inferioara a sticlelor mai vechi, exista o serie de patru numere ? de exemplu ?17-35?. Acestea sunt referintele producatorului in ceea ce priveste modelul si anul executiei.

Practica actuala reflecta o rafinare prin definitie: prima cifra reprezinta anul, a doua cifra reprezinta modelul, a treia cifra reprezinta simbolul producatorului; a patra cifra reprezinta fabrica de origine a producatorului. In cazul modelului clasic de sticla cu contur, informatiile privitoare la an ar trebui sa inceapa cu 1916.

Applied Color Label (ACL) ? Eticheta Color Aplicata (ECL)

De la introducerea sticlei standard in 1915, numele scris de mana al marcii Coca-Cola a fost prezentat in relief pe sticla. Totusi, politica companiei s-a schimbat in 1957, cand s-a introdus marca pe sticla in Eticheta Color Aplicata - ECA.

In ianuarie 2000, Coca-Cola clasica a fost lansata pe piata intr-o sticla noua, imprimata in relief, de 0,23l. Acest ambalaj a inlocuit Eticheta Color Aplicata/ ECA pentru piata nord americana, si a inclus, inscriptionat pe fundul sticlei, 24 de nume de orase/ state.

Informatii privind Orasul/ Statul

In primii ani, majoritatea imbuteliatorilor cereau ca orasul si statul lor sa apara inscriptionate pe fundul sticlelor imbuteliate de ei. Totusi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, producatorii de sticle au fost de acord sa intrerupa pentru o perioada aceasta practica.

Informatiile privind orasul/statul nu au mai aparut pe sticlele returnabile pana in ianuarie 2000, cand Coca-Cola SUA a lansat noua sticla de 0,23l, nereturnabila care continea numele de orase/state din 24 de locuri importante pentru istoria Companiei. Cele 24 de orase au fost selectate datorita legaturii lor speciale ? fie prin istoric, fie din pur amuzament - cu Coca-Cola:

• Alliance, Nebraska: semnifica relatia speciala pe care Coca-Cola o are cu comunitatile de pretutindeni.
• Atlanta, Georgia: Orasul natal al Coca-Cola, fondata in 1886.
• Boston, Massachusetts: Ar fi nevoie de aproximativ 24 de milioane de sticle de Coca-Cola ca sa egaleze cantitatea de ceai aruncata in apele portului Boston in timpul Partidei de Ceai de la Boston .
• Charlotte, North Carolina: Locul uneia dintre cele mai fierbinti curse pe circuitul NASCAR -- Coca-Cola 600.
• Chattanooga, Tennessee: Orasul natal al primei companii de imbuteliere a Coca-Cola din lume, care si-a celebrat centenarul in 1999.
• Chicago, Illinois: Primul automat de bauturi a fost lansat la Targul Mondial din Chicago in 1933.
• Cokeville, Wyoming: Ne place cum suna numele acestui oras cu 493 de locuitori.
• Corpus Christi, Texas: Orasul natal al cunoscutei cantarete Selena, care a facut parte din ?familia Coca-Cola?.
• Dallas, Texas: Prima fabrica in afara de Atlanta care produce siropul special folosit in obtinerea Coca-Cola a fost construita aici in 1894.
• Death Valley, California: Cu temperaturi care in timpul verii ajung deseori la 50 de grade Celsius, acest parc din SUA este locul unde o Coca-Cola rece ca gheata este tot timpul bine venita.
• Grand Canyon, Arizona: La 2.438 m de metri deasupra nivelului marii, Coasta de Nord a Canionului ar fi mediul natural pentru a tine la gheata Coca-Cola ? acolo ninge aproape tot timpul anului.
• Denver, Colorado: Capitala Statului Colorado. In spaniola, ?colorado? inseamna ?rosu?.
• Hollywood, California: Coca-Cola a aparut in filme si la TV alaturi de unii dintre cei mai mari actori ai lumii, si chiar a avut rolul principal in cateva filme.
• Mattoon, Illinois: Orasul natal al lui Adolph Kull, cel mai batran angajat din sistemul Coca-Cola din SUA. El a lucrat in compania de imbuteliere Coca-Cola locala pentru o perioada de mai bine de 75 de ani inainte de recenta sa retragere la pensie.
• New Orleans, Louisiana: Actuala cutie standard de carton de sase sticle a fost testata pentru prima oara in 1923, in Big Easy, facand mai usoara cumpararea si transportul de Coca-Cola.
• New York, New York: Primul simbol electronic urias cu Coca-Cola a fost ridicat in Times Square in 1929. Astazi, un simbol urias din neon reprezentand o sticla de Coca-Cola inalta de 13 metri lumineaza inima New York-ului.
• Niagara Falls, New York: Daca toata Coca-Cola produsa vreodata ar curge peste aceste cascade la nivelul normal de 5,3 milioane de litri de apa pe secunda, atunci ar curge timp de 1 zi si jumatate.
• Philadelphia, Pennsylvania: Compania de imbuteliere a Coca-Cola din Philadelphia este cea mai mare afacere detinuta de afro-americani din Statele Unite.
• Quincy, Florida: Orasul natal cu cei mai multi oameni care au ajuns milionari prin cumpararea de actiuni Coca-Cola.
• Rome, Georgia: In top ca popularitate, locuitorii acestui oras din Georgia de Nord beau mai multa Coca-Cola de persoana, pe an, decat locuitorii din orice alt colt al lumii.
• Roswell, New Mexico: Daca ar fi ca extraterestrii sa aterizeze pe pamant si sa guste prima Coca-Cola, probabil ca acesta ar fi locul in care ar face-o.
• St. Louis, Missouri: Poarta Vestului. Primele uzine de imbuteliere Coca-Cola construite la vest de puternicul Mississippi au inceput sa produca in 1902.
• Terre Haute, Indiana: Acolo unde s-a nascut idea pentru prima sticla. Root Glass Company a creat design-ul faimoasei sticle de Coca-Cola, pe baza desenului unei seminte de cacao, in 1915.
• Vicksburg, Mississippi: Joseph A. Biedenharn a devenit prima persoana care a introdus Coca-Cola in sticle, in momentul in care a instalat, in 1894, in magazinul sau de dulciuri, o masina de imbuteliat sticle.

"Coke" inscriptionat pe sticla

Incepand cu anul 1963, marca "Coke" a aparut pe sticla intr-un chenar diferit de acela care contine marca "Coca-Cola."

Intoducerea sticlelor in format mare

In 1955 si dupa aceea, au fost introduse diferite forme mai mari ale clasicei sticle conturate -- in doze de 0,30 l, 0,35 l, 0,47 l si 0,76 l -, 10, 12-, 16- si 26-uncii.

Informatii asupra continutul lichidului

Legea Federala a cerut sa se mentioneze pe sticla standard, clasica, conturata, infomatiile referitoare la continutul lichidului la o cantitate de minimum 6 fl. oz (177.444 ml).

Sticla de aur

Industria de imbuteliere a Coca-Cola a ajuns la cea de 50-a aniversare in 1949, anul in care prima fabrica (Chattanooga, Tennessee) a inceput activitatea de imbuteliere. In acel moment, producatorii de sticle care au primit licenta de a produce sticle Coca-Cola au inceput, ca un gest de admiratie, sa trimita aniversar imbuteliatorilor, un numar limitat de sticle standard turnate in aur cu coroane aurite. Acest lucru a semnificat o recunoastere a imbuteliatorilor, pentru aniversarea unei jumatati de secol. Imbuteliatorii comandau frecvent pentru ocazii speciale sticlele de aur pentru a le face cadou distribuitorilor si prietenilor lor. Acest lucru se practica de multi ani, incepand cu 1949.

Dupa 1955, la cerere, diferitelor sticle in format mare li se aplica tratarea cu aur. Aceste sticle de aur nu sunt cunoscute pe teritorul unei companii de imbuteliere mai tanara de 50 de ani. Cand Eticheta Color Aplicata a marcii a fost pentru prima oara introdusa pe o sticla, a aparut de asemenea si pe sticla de aur.

Diferentierea de culoare intre sticlele nationale si cele de export

Cand a fost introdusa sticla cu design-ul clasic de contur, sticla folosita continea un nisip care dadea o culoare denumita "Georgia green." (verde de Georgia). Bineinteles, pe masura ce tehnologia s-a dezvoltat, producatorii de sticle au reusit sa imbunatateasca culoare verde si chiar sa faca anumite combinatii in formula sticlei.

Totusi, in Europa si in alte parti ale lumii, s-a descoperit ca tipul de nisip folosit pentru fabricarea sticlei producea o sticla mai transparenta. Acesti producatori de peste ocean puteau, de asemenea, sa prepare un amestec care a avut ca rezultat aparitia sticlei de culoare bruna. Deoarece nu se dorea culoarea bruna in sticlele de Coca-Cola, s-a optat pentru sticla transparenta.

Verdele de Georgia in Statele Unite si sticla transparenta se produce pentru diferitele tari din intreaga lume ? cu cateva exceptii.

In perioada dintre 1915 si 1940, de fiecare data cand Coca-Cola la sticla a fost lansata in Europa si in alte tari, a fost folosita sticla transparenta. Acest lucru se aplica si pentru Mexic si Canada ?. intrucat imbutelierea in Mexic si Canada a inceput inainte de 1916.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, de fiecare data cand s-a lansat Coca-Cola imbuteliata intr-o tara, a fost folosita sticla de culoare verde Georgia. De exemplu, cand marca Coke a fost lansata pentru prima data pe piata din Japonia, in 1960, s-a folosit sticla de culoare verde Georgia. Ca o regula generala, in tarile in care marca Coke imbuteliata a fost vanduta inainte de cel de-al doilea razboi mondial, a fost folosita sticla transparenta. In acele tari in care Coca-Cola imbuteliata a fost lansata pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost folosita sticla de culoare verde Georgia.

Sticla nereturnabila

La inceputul anilor 1960, am inceput sa testam pe piata ambalajul de unica folosinta, sau nereturnabil, de sticla pentru Coca-Cola. Putin mai tarziu am introdus pe majoritatea pietelor ambalajul de sticla nereturnabil.

Sticle aniversare

La inceputul anilor 1970, multe fabrici de imbuteliere din SUA au inceput sa isi sarbatoreasca cea de-a 75 aniversare in acest domeniu prin lansarea unor sticle-editie limitata care foloseau vechile design-uri si logo-uri.

Aceste sticle au devenit repede obiecte de colectie dorite si au stimulat dezvoltarea altor sticle aniversare care sa celebreze evenimente sportive, festivaluri sau aniversari si evenimente importante pentru clienti.

La inceputul anilor 1990, sticlele contur au inlocuit sticlele obisnuite cu pereti drepti, drept ambalaj standard pentru a marca aceste evenimente.

Sticlele aniversare au devenit foarte populare pentru colectionarii de Coca-Cola, multi dintre acestia avand sute din aceste sticle expuse in casele lor.